A vrut să devină doctor, dar soarta a dus-o pe un alt drum.

Este acum asistent social şi are grijă de persoanele din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă din Găvana. Aici trăiesc oameni care au diverse dizabilităţi, sunt singuri, în vârstă şi au nevoie de îngrijire medicală specială, de consiliere şi de un loc unde să trăiască liniştiţi.

De zece ani, Mihaela Marin este asistent social în acest centru. A trecut prin multe clipe grele, dar şi frumoase, alături de oamenii din centru, fie că sunt asistaţi social sau colegi de muncă.

O trusă medicală de jucărie, cadoul preferat din copilărie

Când avea doar câţiva anişori, Mihaela a primit cadou o trusă medicală de jucărie. I-a plăcut atât de mult, încât nu a mai vrut altceva decât să îşi aleagă o meserie care presupunea a avea grijă de oameni. Şi-a dorit să devină doctor, dar a devenit asistent social, iar această meserie i se potriveşte ca o mănuşă. Mihaela este o persoană caldă, calmă, cu multă răbdare. Problemele personale par să fie lăsate undeva departe, parcă nici nu ar fi ale ei atunci când se află la Centru.

„Sunt sigură că unii oameni se nasc cu dragoste pentru cei nevoiaşi, cu dorinţa de a-i ajuta pe alţii. Un asistent social bun nu se poate forma dacă nu are, din naştere, această dragoste de oameni”, spune Mihaela.

Primele zile de lucru au fost foarte grele

Meseria de asistent social care lucrează cu persoane cu dizabilităţi nu este deloc uşoară. Dificultatea vine atunci când vezi cu ochii tăi ce ravagii pot face anumite boli, câtă suferinţă pot provoca şi mai ales că nu poţi schimba nimic pentru a-i ajuta.

„La început eram foarte speriată de ceea ce se întâmpla aici cu unii oameni care sufereau de boli incurabile. Evoluţia acestor boli era înfricoşătoare. Era greu, nu eram obişnuită cu atâta suferinţă şi nici partea birocratică nu era tocmai uşoară.