- Cultural - nr. 447 / 28 Decembrie, 2009 Motto: "Prin apele noptii/ aud/vaslele gandului/ apropiindu-se" (Lazar Ladariu) Lazar Ladariu e poetul in armura de cuvinte, ce a devenit el insusi captiv intr-o lume a imaginilor, din dorinta de aparare fata de influente, si captivitatea aceasta il face sa vada mai bine, de acolo, din turnul de fildes al creatorului, cu proprii-i ochi, "frumuseti si sensuri noi". Libertatea poetului e, in schimb, fara limite in a denumi fenomen, sentiment, paradox, schimbare, trecere. Cartea "Nasterea umbrei", Editura Nico, 2009, propune si anunta, inca din titlu, o serie de personificari atrase inspre poezie, cu scopul de a insufleti suprafete reci, dure, din materia inconjuratoare: muntele vine spre mare, frunzele privesc, vanturile povestesc, citesc manuscrise, umbra arunca esarfe (ca-ntr-un gest elegant al femeii diafane), copacii admira pasarile, dimineata saruta iarba sunt cateva argumente pentru un decor, asa cum apare el in preajma poetului, pentru o lume reala, din perspectiva perceptiei lirice. Dar cand se pot intampla aceste rasturnari fabuloase de logica a elementelor daca nu intr-un timp cand tainele se deschid si permit o apropiere de ne-ntelesul lumii, intr-o noapte de Sanziene. Nimic nu va schimba reflectarea din oglinda textului, a timpului: umbra lucrurilor, de pe cealalta lume, ca un "vuiet mare de-acolo venea,/ la-nceput ca un vant,/ ca un tunet,/ ca un uragan mai apoi,/ pana la acel hohot prelung/ din catedrala de nori a inaltului". Comparatiile repetate, de intensitate crescanda, contribuie la iuresul pornit, in permanenta miscare, ce poate fi chiar potopul fara sfarsit, de care poetul aminteste, uneori. Cartea aceasta apare la momentul oportun si da alta dimensiune Nasterii Sfinte, in sensul trairii si al indemnului intelept "sa nu faci degeaba umbra pamantului". In ceea ce priveste inceputul de timp, "doar clopot