In 2010, adevarata provocare pentru Traian Basescu si PD-L e, fara indoiala, alta: recuperarea liberalilor. De regula, la sfirsit de an, ziarele si televiziunile fac doua lucruri: retrospective si previziuni de viitor. De fapt, sintem chiar la sfirsit de deceniu. Un deceniu care a inceput cu dezmembrarea Conventiei Democratice si decesul de facto al PNT-CD si care se termina cu o agitatie si o tensiune politica greu de anticipat nu cu multa vreme in urma. Unii vor replica, privind in trecut, ca am mai avut parte si alta data de tensiuni politice la cote maxime. In 1996 si 2004, de exemplu. Diferenta e ca, atunci, apele erau mult mai clar despartite. Se stia foarte limpede cine si in ce tabara se plaseaza. Aveam, pe de o parte, PDSR/ PSD care absorbise aparatul de stat si care era vazut in continuare de multi drept mostenitorul fostelor structuri comuniste si, de cealalta parte, aliante teoretic "de dreapta". De cea de-a doua parte a baricadei se plasa si cea mai mare parte a elitelor intelectuale, a jurnalistilor (chiar daca, de pilda, in 2004 nu doar serviciile publice de radio si televiziune, ci si o buna parte din mass media private, se aflau, ca institutii, sub controlul regimului Nastase) si a societatii civile. Nu la fel au stat lucrurile in 2009. Frontul anti-Basescu a fracturat zonele non-politice traditional opuse PSD si a inoculat in spatiul public, prin pirghii mediatice, o tensiune, un discurs de o fervoare intens resentimentara greu de anticipat. Ca o parte semnificativa a clasei politice a fost iritata, daca nu amenintata de-a dreptul, de mutatiile sprijinite de Traian Basescu atit in Justitie, mai ales sub imboldul Monicai Macovei (care in plus a mai si promovat noi modele de declaratii de avere si de interese, mult mai deranjante pentru demnitari decit cele din trecut), cit si in alte domenii (predarea dosarelor Securitatii, condamnarea comunismului,