- Cultural - nr. 447 / 28 Decembrie, 2009 Ninge, ninge mereu. Fulgii mari plutesc in vazduh si se astern intr-un covor din ce in ce mai pufos. Zapada scanteietoare impodobeste copacii cu ghirlande si par ca niste figurine de zahar. Oamenii se pregatesc de venirea Mantuitorului pe pamant. Ei impodobesc bradul de Craciun si pregatesc masa plina cu bunatati, covrigi, colaci, sarmale, prajituri. Colindele rasuna pe drumurile acoperite cu omat, iar sufletele oamenilor sunt pline de fericire si lumina la auzul lor. Este un peisaj mirific: covorul moale si pufos de zapada domina pamantul care pare mort. Usor, zapada scartaie sub pasii hotarati ai colindatorilor, care merg din casa in casa pentru a lauda nasterea lui Hristos. Ei se impart in mai multe grupe. Baietii, voiosi, merg cu steaua, cantand "Steaua sus rasare", altii, cu capra, iar fetele colinda cantecele traditionale: "Zoriori de ziua", "Astazi s-a nascut Hristos", "Cei trei crai de la rasarit". Ei sunt rasplatiti cu colaci calzi, proaspat scosi din cuptor, mere rumene, nuci si un gand bun pentru anul ce vine. Dupa ore bune de colindat prin frig, colindatorii se intorc la casele lor, bucurandu-se de darurile primite si petrecand in continuare seara alaturi de familie. Fumul se ridica deasupra caselor, umpland vazduhul cu o delicioasa aroma de scortisoara, aroma care iese din cuptoarele gospodinelor. Cum sa nu ai parte de iubire si bucurie in suflet cand iti este aproape familia, colindele rasuna, iar copiii veseli iti aduc zambetul pe buze atunci cand ii vezi la sanius, facand oameni de zapada? Te uiti in zare si vezi parca un peisaj desprins din poveste, iti este frica sa pasesti ca nu cumva scartaitul zapezii sa tulbure linistea... linistea sufleteasca. Este iarna, dar mai presus de toate este sarbatoare, Iisus se naste, este printre noi, in fiecare casa, cu mic cu mare colindam si il laudam. Ce datina frum