N-ar trebui să ne mire faptul că majoritatea clipurilor cu iz de senzaţional din campania electorală prin care tocmai am trecut au originile pe Internet. Mediul s-a dovedit, deja, ca fiind fără oprelişti de moralitate şi în mod sigur capabil să găzduiască o serie întreagă de mizerii, atacuri la persoană şi dezinformări. Peste muntele de filmuleţe care ne-au îndemnat să votăm sau să ne abţinem de la procesul democratic a existat însă vîrful grobianismului şi, cel mai probabil, al dezinformării crase. Acest top include clipurile deja notorii cu cei mai înalţi oameni în stat. Uşurinţa cu care acestea au „zburat“, în plină campanie electorală, de la ziarişti la simpli bloggeri şi invers, ca mai apoi să se adune în mass media, ridică întrebări serioase cu privire la standardele jurnalistice ale momentului.

În mod cert, putem vorbi despre cea mai activă campanie internaută de pînă acum, cu echipele de comunicare sau simpli entuziaşti coloraţi politic creînd zeci de clipuri electorale. Prezenţa pe YouTube şi transmiterea clipurilor prin blogosferă au obţinut audienţă, deşi puţine dintre ele au reuşit să ajungă la statutul de viral (peste 10.000 de vizualizări). Chiar dacă nu există vreo formulă prin care să se cuantifice influenţa exactă a Internetului în campaniile din realitate, putem nota faptul că, prin „descoperirea“ clipurilor cu potenţial viral, cuplată cu duritatea campaniei negative şi armatele de postaci politici angajaţi în scopuri specifice, acel procentaj din electorat, care s-a simţit, în vreun fel, atins de Internet, a crescut. Vorbim, de asemenea, şi despre un număr record de expatriaţi care au votat la aceste alegeri, persoane care în mod cert au folosit Internetul pentru o bună parte din informarea lor.

La orice oră, vine presa. Atenţia oferită Internetului de către presă a transferat, automat, şi o doză de credibilitate mediului. Blogurile