Situaţi pe partea dreaptă a Văii Prahovei, Munţii Baiului nu se bucură de pantele abrupte ale Bucegilor. În schimb, atrag prin diversitatea variantelor de coborâre pe care le poţi face de pe cele mai înalte culmi până la Azuga sau Buşteni.
Munţii Baiului sunt bine cunoscuţi amatorilor de schi de tură, poate tot atât de mult ca şi platoul Bucegi. Au un potenţial extraordinar pentru treeskiing sau, pe româneşte, schiul printre copaci.
A schia printre copaci are un farmec aparte, dar în acelaşi timp reprezintă şi un pericol extrem. Închipuiţi-vă că vă loveşte o maşină în plin la 40-50 km la oră. Cam acelaşi lucru se întâmplă atunci când loveşti un copac cu viteză în timp ce schiezi. Foarte important pentru amatorii de treeskiing este asigurarea unui nivel de protecţie corespunzător: casca şi protecţia de spate sau, chiar mai bine, integrala fiind neapărat necesare. De asemenea, lopata, arva şi sonda sunt absolut necesare. De multe ori, din cauza pantelor cu iarbă fără obstacole, pantele de 30-35 de grade sunt ideale pentru producerea avalanşelor, care pot antrena zăpadă şi în zona de pădure pe distanţe mari.
Accesul în Munţii Baiului se poate face, cel mai comod, cu telegondola ce deserveşte pârtiile din Azuga. De aici, preferabil cu un echipament de tură, se poate ajunge relativ repede, în circa 45 de minute, pe Vf. Urechea. Variantele de coborâre până în Valea Azugii sunt extrem de numeroase şi incredibil de variate ca pantă şi densitate a copacilor. Se pot face variante cu pantă de 35-40 de grade, până la coborâri domoale de 20-25 de grade. De obicei, coborârile abrupte se situează în stânga culmii Urechea, iar cele domoale în dreapta. După o diferenţă de nivel de circa 500 de metri, prindem un drum forestier care ne scoate pe versantul stâng al Văii Azugii şi de acolo, în circa o oră, se poate ajunge lejer din nou la telegondol