Dan Petrescu pleacă de la Urziceni. Pleacă de la Urziceni fiindcă aşa vrea el. Decizia îi aparţine în totalitate. A fost luată pe proprie răspundere. În afara oricăror influenţe sau presiuni exercitate de prieteni sau de duşmani. Cei care îl cunosc foarte bine pe Dan Petrescu, cei care ştiu cât de personal este Bursucul în încăpăţânările sale, ştiu la fel de bine că o asemenea decizie nu-i putea fi nici impusă şi nici măcar sugerată. Abia după ce Dan Petrescu a ajuns la concluzia că a sosit momentul oportun unei schimbări de macaz au intrat în scenă trebăluitorii care îl pot ajuta concret în materializarea ideii. Dincolo de această realitate funcţionează doar poveştile ţesute de fiecare după cum îi este talentul, după cum îi este interesul. Şi, slavă Domnului, realitatea este împovărată cu belşug de poveste, deoarece, pe o asemenea secetă de subiecte, plecarea lui Dan Petrescu de la Urziceni devine mană cerească pentru presa sportivă. Ucenicii zvonului au din nou de lucru.

Destinaţiile iniţiale spre care era împins Dan Petrescu - naţionala Scoţiei sau niscaiva echipe de prin Anglia - au fost doar creaţie a zvonerilor. Ofertele concrete nu au venit decât din ţările arabe (două, prin Olăroiu şi un alt impresar) şi din Rusia. Dan Petrescu a ales Rusia. După ce această hotărâre a fost luată, Dan Petrescu a mandatat un impresar cu care are şi relaţii de prietenie, altul decât cel care i-a adus oferta din Rusia, să negocieze cu Dumitru Bucşaru condiţiile financiare în care poate fi reziliat contractul cu Unirea. Patronul Unirii şi impresarul mandatat de Dan Petrescu au dat-o la pace fără prea mari probleme. Rezultă clar că toate informaţiile despre un eventual conflict între Dan Petrescu şi Dumitru Bucşaru pe tema banilor, pe tema vânzării sau cumpărării de jucători nu au fost decât simple minciuni. Minciuni menite să detoneze bomba de presă cu şi mai mult aplom