In regimurile represive ca cel din Iran, concesiile politice indica adesea apropierea unei revolutii, iar cand un asemenea regim pierde sustinerea politiei si fortelor armate revolutia este inevitabila, comenteaza The Times in editia electronica, monitorizata de Mediafax.
"Demonstratiile, grevele si revoltele au scos multimile in strada amenintand guverne", iar in majoritatea tarilor "o represiune rapida a fost insotita de concesii politice stopand, de obicei, agitatia populara. Dar atunci cand "violenta este extrema, furia este mult timp refulata si regimurile isi pierd sangele-rece este atins un anumit punct in care izbucneste revolutia", comenteaza publicatia britanica.
Revolutiile "clasice", care au schimbat fata lumii, au aparut atunci cand "barajele represiunii" nu le-au mai putut stopa. In tarile in care guvernul s-a simtit amenintat, inasprind represiunea sau cerand fortelor armate sa traga impotriva demonstrantilor, revoltele au fost inabusute, asa cum a fost cazul reprimarii revoltei din sudul Irakului, in 1991, de catre Saddam Hussein. Trupele straine pot face, de asemenea, acest lucru, asa cum s-a intamplat cu implicarea trupelor sovietice in miscarile din Germania, in 1953, Ungaria, in 1956 sau Polonia, in 1968.
La valul de revolutii din 1989, in Europa de Est, lipsa unei sustineri din afara a condus la indepartarea regimurilor comuniste in mod pasnic, cu exceptia Romaniei, unde revolutia a izbucnit dupa ce Nicolae Ceausescu si-a aratat vulnerabilitatea intr-un moment de confuzie la o adunare publica, fiind parasit imediat de fortele armate.
Potrivit unor informatii, unii politisti iranieni au refuzat sa traga duminica in demonstranti. Dar presedintele Mahmoud Ahmanidejad este in continuare in siguranta, avand sustinerea militiei Basij si Gardienilor Revolutiei si refuzand orice concesii politice. Iranienii car
