2009 – un an care, cu siguranta, va ramane in istoria premiilor Nobel ca „altfel” – cu totul altfel decat oricare dintre cei 108 trecuti de la acordarea primelor, in 1901.
De ce?
In primul rand, pentru ca 2009 a fost anul premierelor Nobel: cinci femei intr-un singur an si prima femeie laureata a unui premiu Nobel in stiinte economice in memoria lui Alfred Nobel – americanca Elinor Ostrom, „inventatoarea”, in urma cu peste 30 de ani, a teoriei guvernarii economice a spatiilor comune.
Dar si pentru ca premiu Nobel pentru literatura aducea Romania, chiar daca indirect, pe prima pagina a ziarelor prin numele dar mai ales opera scriitoare germane (nascuta in Romania), Herta Muller. Pentru care Romania poarta, inca, urmele comunismului daramat acum 20 de ani si unde, „din pacate”, dupa cum spunea la conferinta de presa de la Academia Suedeza din Stockholm, din 7 decembrie, „nu poti avea oponenti, doar dusmani”, referindu-se la intoleranta diferentei de opinii ce caracterizeaza, astazi, printre altele, Romania....
Dar poate ca cel mai special va face din 2009, premiul Nobel pentru pace – care, inca din momentul anuntarii laureatului - Barack Obama – a starnit nenumarate si necontenite comentarii, pro dar mai ales contra. Intr-un Oslo neobisnuit cu dominatia fortelor de securitate – 2500 de politisti au fost mobilizati pentru vizita sefului de stat american (de o zi) la Oslo (neconform cu traditia ce prevede trei zile si, deci, prilej de alte critici...), Barack Obama si-a primit premiul argumentand, cumva, in favoarea deciziei Comitetului Nobel norvegian exact cu „armele” criticilor sai: „As da dovada de nepasare daca n-as recunoaste controversa teribila pe care a starnit-o decizia dumneavoastra generoasa. Si asta s-a intamplat, in parte, pentru ca sunt la inceputul si nu la sfarsitul misiunii mele”, spunea Barack Obama in deschide
