SMS-ul mi se pare o chestie cît se poate de utilă, dar de sărbători mă simt mai bine dacă vorbesc cu cei cărora aş vrea să le urez ceva. Cînd pun mîna pe telefon să spun cuiva „La mulţi ani!”, cu fiecare dintre cei pe care-i sun vorbesc altfel, Cu un SMS general i-aş băga pe toţi în aceeaşi oală a unui mesaj adresat nimănui anume. Or de unii sînt mai apropiat – îi mai întreb cîte ceva de-ale familiei sau de-ale scrisului – dacă e cazul – şi punem la cale o întîlnire după sărbători. Cu alţii cu care am relaţii calde, dar fără să fim foarte apropiaţi, vorbesc mai protocolar, dar cu amiciţie. Nu întreţin relaţii oficiale prin „La mulţi ani!” de Crăciun şi de Anul Nou, ceea ce îmi simplifică viaţa.

Dacă stau însă să mă gîndesc mai bine SMS-ul e o întoarcere la vechea felicitarea scrisă de sărbători, care în varianta de acum are şi avantajul că ajunge instantaneu la destinatar. Atît doar că spre deosebire de felicitarea trimisă prin poştă care ajungea – dacă vă amintiţi – mai ales după sărbători, SMS-ul trebuie şters la un moment dat din mesageria telefonului şi tot spre deosebire de felicitarea clasică, scrisă de mînă, litera de pe ecranul mobilului e de o totală impersonalitate.

Cu aceeaşi literă primesc mesaje de la prieteni şi anunţuri de la Vodafone, ca să nu mai vorbesc despre un avertisment pe care l-am primit de Crăciun de la o bancă să achit ultima rată a unui credit pe care îl ştiam lichidat de mai bine de o lună. Aşa că am dat telefon la bancă: „E o greşeală din programul computerului, mi se spune cu amabilitate. S-ar putea să mai primiţi acest mesaj pînă la sfîrşitul anului.” L-am primit azi din nou. Îl aştept şi mîine. Dacă îl primesc şi după Revelion cred că o să depun o plîngere la OPC pentru hărţuire bancară, folosind SMS-urile primite ca probă.

SMS-ul mi se pare o chestie cît se poate de utilă, dar de sărbători mă simt mai bine dacă v