Aveam de gand sa petrecem Revelionul in Piata din centru, cu mii de oameni, petarde si lumini. Ce poate fi mai frumos decat euforia si speranta unui An Nou, pecetluite sub cerul liber cu valuri de sampanie spumoasa, chiuituri de bucurie, imbratisari si urari de mai bine? In timpul din urma, lumea din marile si micile orase ale lumii vrea parca sa transmita un mesaj de armonie si solidaritate universala, petrecand in piete, la cumpana dintre ani. Am vrut si noi asta, insa n-a fost sa fie. Asa ca „am ars-o” de Revelion intr-o bucatarie, iar apoi, disperati, pe o strada pustie si cetoasa, in cautarea unui taxi.

Bee Gees la rotisor

Eram invitati de rev in doua locuri, unul nemtesc si unul cu romani. Ne-am zis ca le putem impaca pe amandoua, ca noaptea e lunga. Perechea de romani cu care vorbisem de rev muta in ultima clipa „sediul”, din buricul orasului, intr-un orasel la vreo 12 km, la un amic. E imposibil sa pleci cu masina personala in noaptea de Revelion, daca vrei sa ciocnesti un paharel, fie el si de sampanie. Pe strazi, politia nemteasca patruleaza non-stop si carnetul de sofer ti-e drag.

Asa ca am luat taxiul, am platit 16 euro cu ciubuc de An Nou cu tot si am aterizat cu sampanie, cozonac, artificii si toale de chef, la apartamentul „amicului amicilor”. Cele doua perechi de porumbei incepusera de la pranz pregatirile: friptura la cuptor era gata, racita. In compensatie, in sufrageria mare in care teoretic urma sa aiba loc distractia, era ca in Congo. Adica tot asa de cald. Focul in caminul cu lemne duduia in draci, de cateva ore, era o arsita „de zile mari”.

Aerul insa, se rarefiase de tot. Iar fereastra nu se putea deschide, nici macar un minutel, caci unei domnisoare cu putere de decizie ii era frica de frig. Afara era inca bland, cateva grade peste zero. Lumea era deja in forma, rontaia sunca afumata, cascaval si