Am intrat in anul care precede aderarea Romaniei la Spatiul Schengen - ceea ce presupune nu doar beneficii, gen ridicarea controalelor intre frontierele statelor Schengen (Timisul va avea frontiera Schengen) sau libertatea mare de miscare - mai mare decat cea conferita de integrarea in U.E. -, ci si, pentru populatie, o posibila diminuare a gradului de siguranta, iar pentru autoritati, o sporire a responsabilitatii si eforturi suplimentare pentru replici oportune si eficiente date criminalitatii organizate transnationale. Un an in care ar fi normal sa se puna accent pe motivarea, fidelizarea si profesionalizarea personalului M.A.I.
Totusi, exista indici care anunta ceva probleme, chiar daca aceste probleme fie vor reusi sa fie tinute departe de opinia publica, fie vor fi camuflate in spatele unei stari de acalmie inexplicabila, iesind la iveala, dupa cine stie cata vreme si cine stie unde.
1. Statisticile oficiale. Unele prezinta cifre care ar trebui sa-i confere omului de rand siguranta si un confort psihic sporit. Potrivit unui raport al Agentiei Nationale Impotriva Traficului de Persoane, rezulta ca din 2006 - anul care a precedat integrarea Romaniei in U.E. - pana in 2009, numarul victimelor traficului de persoane identificate in tara a scazut constant : de la 1281 in primul semestru al lui 2006, la 936 in 2007, 775 in 2008 si 343 in 2009. Nu poti sa nu te intrebi daca aceste cifre nu oglindesc o scapare de sub control a situatiei - o data cu relaxarea controlului la frontierele comunitare -, si nu neaparat un recul al acestui gen de infractionalitate transfrontaliera.
2. Lipsa corelatiei informatiilor si intra,si interinstitutional. In plus, nu se stie - sau daca se stie, informatia nu e publica - daca, la nivelul M.A.I., exista un bilant care sa indice procentual cate dintre infractiunile de trafic international, de exemplu (fie el de persoane,