Călin Hera: „Fanii serviciilor secrete propun noţiunea libertate bine controlată. Ideea e bugetată generos”. Sursa: Zoltan Lorencz
Profitorii de criză sunt aceia care reuşesc să-şi sporească averile în tr-o perioadă de recesiune în care cei mai mulţi sărăcesc. Profitorul de criză nu e de condamnat, câtă vreme respectă reguli minime ale jocului. Până la urmă, averile dobândite în vreme de criză pot pune în mişcare energii care să acţioneze tocmai pentru ieşirea din această stare.
Există însă şi un alt fel de profitori de criză - aceia care cad mereu în picioare, în orice perioadă şi, se pare, în aproape orice regim: marii consumatori de resurse bugetare. Nu mă refer aici la regi ai asfaltului sau la „mafii personale” ale adversarilor politici. Chiar dacă n-ar fi căutaţi, câteodată, de procurorii DNA (de ochii lumii), aceştia sunt plevuşcă.
Marii profitori ai tranziţiei rămân, şi în vreme de criză, securiştii, oricum ar fi ei botezaţi pe nou. În anii ’90 existau în ziare rubrici de genul „Ce-am avut şi n-am pierdut: Securitatea”. Enunţul e valabil şi azi. După ce au parcurs proiectul de buget pe anul 2010, mulţi au spus: E un buget de stat poliţienesc!
Regimul Băsescu - cu Boc în coadă îşi plăteşte serviciile secrete ca să-i facă servicii complete! Şi altele asemenea. Eu cred că e doar o dovadă că avem un stat slab, administrat de oameni incompetenţi şi fricoşi. Dar e de înţeles şi reacţia celor care văd legătuiri obscure, dacă ne gândim la relaţia apropiată dintre şeful statului şi uniformele civile şi, mai ales, dacă facem comparaţii. Pentru că, a arătat-o şi colega mea Teodora Trandafir în ziarul de ieri, patru servicii secrete au fost bugetate generos în proiectul trimis la parlament, într-o vreme în care doar inocenţii disting clar luminiţa de la capătul crizei.
Premierul Emil Boc, reformist, n-a exp
