Celebrul chip al Giocondei lui Da Vinci schiţează o grimasă de durere, şi nu un surâs obşinuit. La această concluzie a ajuns expertul italian Vito Franco, profesor de anatomie patologică la Universitatea din Palermo.

Franco susţine că în jurul ochiului stâng al chipului pictat se află o pată gălbuie, "o colecţie de acizi graşi strânşi sub piele". El sugerează că acestea sunt semne ale unui nivel ridicat de colesterol şi că ele pot fi confirmate şi prin lipomuri subcutanate la nivelul braţelor. Într-un interviu acordat ziarului italian La Stampsa, expertul spune că a analizat şi alte portrete realizate în perioada Renaşterii şi a constatat că în cel puţin două picturi modelele folosite sufereau de aşa-numitul sindrom Marfan, care afectează ţesutul osos, precum şi de pietre la rinichi - este vorba despre tablourile "Portretul unui tânăr" de Alessandro Botticelli şi "Madonna cu gâtul lung" de Girolamo Francesco Maria Mazzola (artist cunoscut sub numele de Parmigianino).

După un atent studiu al tabloului "Şcoala din Atena", semnat de Raphael, expertul italian a observat că unul dintre personajele din prim-plan "suferea de un exces de acid uric, tipic celor deranjaţi de calculii renali". Acest personaj, spune Franco, este chiar Michelangelo, iar afecţiunea sa este explicabilă, de vreme ce, în timp ce lucra la Capela Sixtină, artistul se hrănea numai cu pâine şi cu vin.

Celebrul chip al Giocondei lui Da Vinci schiţează o grimasă de durere, şi nu un surâs obşinuit. La această concluzie a ajuns expertul italian Vito Franco, profesor de anatomie patologică la Universitatea din Palermo.

Franco susţine că în jurul ochiului stâng al chipului pictat se află o pată gălbuie, "o colecţie de acizi graşi strânşi sub piele". El sugerează că acestea sunt semne ale unui nivel ridicat de colesterol şi că ele pot fi confirmate şi prin lipomuri