"Blocaj in trafic" este primul spectacol de teatru in care eu am auzit, pret de cateva secunde, o manea. Ce altceva ar putea sa asculte sutii de la service-ul auto?
Poate ca era timpul ca manelele, bormasinile vecinilor, baietii de la scara blocului si micii suti, ideea de emigrare catre o "tara normala", chestiunile astea de care ne lovim la tot pasul, sa ajunga, in sfarsit, si subiecte pentru un spectacol de teatru. Desigur, fiecare dintre subiectele de mai sus au mai aparut si prin alte montari. Dar pana acum nimeni nu a privit problema din perspectiva omului normal, dintr-o perspectiva, sa-i zicem, "casnica", a micilor inconveniente pe care astfel de intamplari si oameni le genereaza. De pilda, ideea de a emigra pentru ca "acolo fetele nu sunt fluierate cand merg cu bicicleta", disconfortul pe care il creeaza spartul peretilor in apartamentul vecinului, increderea micilor borfasi in ei insisi si lipsa totala a fricii de presupuse consecinte ale legii sunt cateva chestiuni marunte, banale, dar definitorii pentru atmosfera damboviteana contemporana.
In "Blocaj in trafic", doi smecherasi, angajati intr-o afacere cu dezmembrari de masini, fura o dubita. Numai ca in acea masina se afla un mort. Iar mortul nu e un oarecare, ci fiul unui barosan din lumea interlopa. In incercarea de a scapa de incarcatura nedorita mai lovesc si o masina. Si asa apar in poveste si fosta iubita a mortului si actualul ei logodnic. Mai adaugam un sef al sutilor, care de fapt lucreaza la o companie de asigurari ce "are grija" de masinile furate, si o relatie de dragoste inceputa cu o cearta si terminata cu un sarut ca-n filme. Rezulta o comedioara cu gangsteri damboviteni, ostateci si rascumparari.
In aceasta piesa premiata in cadrul concursului de dramaturgie de la FestCO, debutantul Bogdan Costin se multumeste, insa, cu putin. Ar fi putut fi o descrie
