Mircea Cărtărescu: „În totului tot, e vorba despre un caz tipic de exploatare economică a resurselor unei țări din «lumea a treia», afacere de pe urma căreia vor beneficia cei câțiva care au, în prezent, pâinea și cuțitul, pe când toți ceilalți vor pierde”.
Îmi pare rău s-o spun, dar partidul principal de guvernământ şi-a început guvernarea cu stângul, la un mod obtuz şi arogant, foarte asemănător cu PSD-ul din epoca Năstase. Guvernul Boc, în care au fost păstraţi sfidător cei mai contestaţi miniştri, acţionează deocamdată în dispreţul clasei politice şi al opiniei publice.
Criticile venite din partea lui Cristian Preda şi a lui Sever Voinescu sunt, din păcate, justificate. De altfel, mă aştept ca în perioada următoare, dacă noii baroni o vor ţine tot aşa, PDL-ul să se scindeze, grupul liberal al lui Stoica şi Stolojan, care nu vor mai putea suporta la nesfârşit „mirosul de mitocan” al partenerilor lor, redevenind un partid independent.
Lămuritoare pentru felul în care guvernul PDL înţelege să guverneze este afacerea Roşia Montană. O spun de la-nceput: nu am mare simpatie pentru amestecul de stângism, anarhism, naivitate şi bune intenţii din care multe organizaţii ecologiste sunt ţesute.
Sunt de a cord că nu ei singuri trebuie să decidă în situaţii de acest fel, care implică soarta multor oameni şi sume considerabile. Dar transferarea acestei afaceri acolo unde ea n-are ce căuta, în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, nu este decât un pumn în gură pus opiniei publice, ONG-urilor şi instituţiilor care, până în prezent, s-au arătat împotriva proiectului Roşia Montană: Ministerul Culturii, Academia Română şi Biserica Ortodoxă. Ele sunt acum excluse de la dezbatere, ca şi al doilea partid de la guvernare, UDMR, care n-are niciun reprezentant în CSAT.
Aprobarea proiectului va depinde deci, practic, de PDL şi