- Editorial - nr. 455 / 8 Ianuarie, 2010 Atunci cand domnul Emil Boc, primul ministru al Guvernului, iesea, zimbitor, in fata natiunii - asta se intampla in septembrie 2009 -, anuntand ca, iata, in sfarsit, Cabinetul condus de el isi asuma raspunderea - iritand si provocand strasnic Opozitia! - asupra legilor salarizarii unice, educatiei si agentiilor nationale, romanul naiv credea ca, in Romania, a inceput, intr-adevar, reforma atat de asteptata! Adio, prime! Adio, sporuri! Iata ca, incetul cu incetul, incepe sa se faca dreptate! Nu dupa smecherii sa fie retribuit omul, ci dupa munca! O reforma necesara in toate domeniile statului. Asteptarile romanului au fost, insa, inselate. Ardeleanul Emil Boc, "Micul Napoleon", nu s-a dovedit - cum spunea candva Lucian Blaga - "gandul dus pana la capat". Timpul a trecut, iar azi, suparat, cu totul dezamagit cum merg lucrurile pe la noi, mereu dus de nas, mintit - iar "asta-i cam de multisor poveste" -, romanul le arata obrazul mai-marilor zilei, celor mereu "incremeniti in proiect". Doamne Sfinte, ce le mai mergea gura in campania electorala! Ce mai melitau pe la mitinguri cu bere, carnati, mititei si lozinci de partid! Cate mai promiteau! Incat, ascultandu-i, romanul mai-mai era tentat sa creada si sa-si inchipuie _ desi a fost fript de atatea ori! _ ca va cobori pe meleagurile noastre mioritice raiul pe pamant. Un rai precum cel visat de Parpanghel, cu rauri cu maluri de mamaliga calda, cu curgeri de lapte si miere. In inchipuirea unora, prosperitatea capitalista, atat de mult trambitata, cobora deja cu harzobul Sfantului Sisoe, pe pamant. Bineinteles, acesta era visul. Trezirea in aceeasi trista realitate, din 1990 incoace, nu poate fi decat dura. Incat nici macar turnul Burj Dubai, cea mai inalta cladire din lume cu cei peste 800 de metri, veritabil zgarie-nori in lumea petro-dolarului, data in folosinta, recent, in Golfu