Anul crizei!!! Primul an al crizei economice mondiale resimţit ca atare şi in România, subiect gras de presă şi motiv de griji şi privaţiuni in plus pentru cei mulţi, tăcuţi şi in continuare necuprinşi in sumarele mass-media sau in agendele politicienilor, a fost aproape insesizabil in viaţa muzicală a Bucureştilor, cel puţin.
Influenţat de alternativa diversităţii, antrenat de tendinţa mereu crescătoare in ceea ce priveşte prezenţa unor nume tot mai importante reprezentând zone muzicale tot mai diferite, publicul - chiar la nivelul populaţiei citadine din intreaga ţară - a devenit mai selectiv, tot mai greu de "prins" cu oferte derizorii.
Ca exemplu - păstrându-ne in zona genului clasic, aflat de altminteri nu tocmai in topul ofertei -, este de ajuns să menţionăm fenomene muzicale precum Festivalul Internaţional "George Enescu", Turneul Music On LG sau Stradivarius - susţinute de Alexandru Tomescu, Horia Mihail şi Răzvan Suma -, Festivalul "SoNoRo" sau Festivalul "Enescu şi Muzica Lumii" de la Sinaia, alături de toată activitatea concertistică a Orchestrei Naţionale de Tineret. Toate aceste exemple, nu singurele, dar nici mult mai multe ca impact real asupra percepţiei publicului larg, au inceput să modifice pragul de aşteptare a publicului in privinţa nivelului artiştilor români care urcă pe scenă (şi nu ne referim doar la nivelul artistic). Incet, dar sigur, o relaţie de respect reciproc incepe să se infiripe. O legătură pe care o dorim consolidată constant pe viitor, de preferat lacrimogenelor declaraţii de "dragoste eternă".
Prin propriul exemplu, oferit nu doar accidental cu ocazia unui concert singular, ci de-a lungul unor lungi şi istovitoare turnee prin toate colţurile ţării (cum este cazul efortului concertistic intreprins de Romanian Piano Trio), şi muzicienii români - chiar dacă incă in număr foarte mic - incep să se alini