Luciana Niţă are 42 de ani şi creşte singură opt copii. Cel mai mic, un băieţel de 3 ani, nu înţelege de ce mami nu mai doarme cu el în patul de acasă şi trebuie să-şi petreacă nopţile într-un spital. Cel mai mare, o fată de 24 de ani, trebuie să-şi ascundă lacrimile şi să-i explice frăţiorului ei că mama "are buba".
Cancer. Aşa se numeşte "buba" Lucianei. L-a descoperit în 2004, când a făcut o rinofaringită. "Am mers la medic şi mi-au găsit o tumoare în spatele sinusurilor. Mi-au făcut biopsie şi s-a dovedit a fi malignă. M-au trimis de urgenţă de la Colţea, unde eram internată, la Fundeni. Am făcut 35 de raze şi două serii de citostatice. Doctorii ziceau că nu mai scap. Că e târziu, că nu mai am decât o săptămână de trăit. Am fost între viaţă şi moarte, dar Dumnezeu m-a salvat", povesteşte Luciana.
A MAI VENIT PE LUME UN SUFLET
Şi-a revenit cu greu. Copiii povestesc şi azi cât de frică le-a fost că vor rămâne fără mamă. "Au fost zile groaznice. Plângeam şi ne întrebam ce-o să se întâmple cu noi", îşi aminteşte Elena, fiica de 18 ani a Lucianei. Cancerul a fost însă învins. Şapte voci de copii au rugat cerul să facă o minune. Şi ea s-a înfăptuit.
"La doi ani după acest coşmar, am rămas însărcinată cu băieţelul. Medicii îmi spuseseră că n-o să mai rămân, din cauza citostaticelor şi a radiaţiilor, dar s-a întâmplat. Am născut prin cezariană un băieţel sănătos şi frumos, care şi acum, la trei ani, abia doarme fără mine", zâmbeşte Luciana. Anii au trecut şi nici nu s-a mai gândit la boala cu care se luptase atât. Se bucura de viaţă şi de copiii ei. Până în 2007.
"În iarna aceea, spre sfârşitul anului, au început să mă doară mâinile şi picioarele. Apoi, durerea s-a mutat la coaste. Mă simţeam ca şi cum a fi fost bătută. Am ajuns să nu mă pot mişca şi să nu mă pot atinge de durere...", îşi aminteşte femeia. Şi totu
