Sfârşitul de an ne-a adus de la finlandezii Nokia încă un membru în familia E, un urmaş pentru E71. Numele său este, fireşte, E72. Dacă predecesorul său a avut succesul asigurat încă de la sosirea pe piaţă, nici E72 nu cred că va avea dificultăţi pentru a se impune.
La o primă privire, ai zice că nu aduce nimic nou. De altfel, pentru un ochi neexperimentat, diferenţele în materie de design sunt minime. Pentru că şi E72 se bucură de finisaje metalice precum predecesorul, este la fel de suplu ca şi 71, are aceeaşi tastatură QWERTY (pe care ori o adopţi cu uşurinţă şi te ajută din prima, ori o deteşti şi rămâne să vă acomodaţi cu timpul) şi cam aceleaşi dimensiuni. Bun, şi atunci ce aduce nou E72?
Să le luăm pe rând. În primul rând, pad-ul optic. Pătrăţelul magic pomenit în titlu. Mi-a plăcut mult, deşi nu pot spune că-i 100% precis în mişcare. Dar ajută enorm, în special când e vorba despre căutatul în agendă sau despre navigarea pe Net.
Al doilea punct forte este jack-ul audio clasic, de 3,5 mm. Mulţi vor aprecia asta, aşa cum vor aprecia şi memoria internă de 250 MB şi slotul pentru card microSD (cu o capacitate de până la 16 GB), hotswap. Telefonul rulează un Symbian 9.3, Seria 60 v3.2 UI, ajutat de un procesor ARM 11 la 600 MHz. Cât timp l-am avut în teste nu s-a întâmplat să mi se blocheze sau să îmi răspundă cu greutate la comenzi.
Este un telefon dedicat bărbaţilor activi, în special oamenilor de afaceri, cu un meniu cu care ne-am obişnuit deja la Nokia, pe care te poţi baza pentru a-ţi organiza programul zilnic. Fiindcă se vede treaba că omul e un animal ciudat: se bazează din ce în ce mai mult pe e-mail decât pe apeluri telefonice sau SMS-uri când este nevoie să răspundă la mesaje importante. Pentru că "scripta manent", iar dovada, ca la procesul Ceauşeştilor, e întotdeauna importantă.
Ecranul este
