Ileana Cheroiu, tânăra de 18 ani care s-a spânzurat, era pasionată de literatură, poezie şi teatru. Olimpică la bilogie, ea voia să dea la medicină.

„Iată! Ceasul despărţirii a venit/ De la tine-mi iau acum: Adio/ Din mine simt că nu mai e nimic/ M-am comparat o dată c-o rază de lumină“, scria în urmă cu câţiva ani Ileana în poezia „Despărţire“.

De mică i-a plăcut să scrie şi să citească, iar în gimnaziu a publicat primul şi ultimul volum de versuri, „De ziua mamei”.

„Se scula noaptea, aprindea veioza şi scria poezii. Nu se ridica de acolo până când nu umplea câteva foi cu versuri“, îşi aminteşte cu lacrimi în ochi Gheorghe Cheroiu, bunicul fetei. Acesta avea întotdeuna la el cartea nepoatei sale şi citea cu drag creaţiile ei. „Când am fost cu bunicul ei la băi, mi-a citit câteva din poeziile Ilenei. Foarte frumoase, sensibile. El lua mereu cartea pentru că se mândrea cu nepoata lui“, a spus Constantin Cheroiu, unchiul fetei.

„Să preţuiţi părinţii/ Fără de care n-aţi mai exista“

Ileana citea orice îi pica în mână şi visa să călătorească, să cunoască lumea. De aproape un an de zile mergea la cursuri de teatru. „Era mai mult o joacă pentru ea, dar îi plăcea. Ne recita poezii şi întotdeauna avea altă faţă când interpreta. Era talentată“, a spus Toni Pavel, de 20 de ani, prieten cu Ileana.Cel mai mare vis al ei era să ajungă medic şi se pregătea intens la biologie, materie la care a fost şi olimpică. „Ştiu că învăţa mult ca să dea la facultatea de medicină. I-a plăcut mult biologia, a mers şi la olimpiade. Ea făcea parte din ultimii mohicani pe care îi mai avem la liceu, adică acei copii olimpici care învaţă cu drag, care au medii mari“, a explicat Nicolae Ioniţă, profesorul de fizică şi dirigintele Ilenei.

Chiar dacă notele mici la matematică şi conflictele cu părinţii par să fi fost motivele care au determinat-o