Dacă umblăm la originea sporturilor de iarnă, schiul este cotat la o vechime de circa 5000 de ani. Pe fundul unui lac secat din centrul Suediei s-au găsit schiuri asemănătoare celor de azi care datează din anul 2500 î.e.n. În sudul Finlandei s-a descoperit o sanie ce aminteşte de actualul bob. Unele referiri asupra patinajului sunt cuprinse în câteva cronici daneze şi engleze din sec. XII.
Dacă revenim în contemporaneitate, locul de baştină al schiului modern este considerat satul Margedal aflat la 220 km. de Oslo, din regiunea Telemark. Cele dintâi competiţii importante de schi au fost găzduite lângă Cristiania (vechea denumire a oraşului Oslo), în 1883, urmate de mai cunoscutele concursuri de la Holmenkollen din Norvegia, care datează din 1892. Începuturile schiului competiţional se datorează probelor de fond şi sărituri. Acestea erau hegemonia ţărilor din nord de unde şi titulatura de „probe nordice”.
Schiul montagnard, respectiv probele de slalom şi coborâre erau cunoscute şi practicate la coborârea pantelor muntoase din ţările cu zone alpine, ceea ce a dus la denumirea de „probe alpine”. Cea mai rapidă dezvoltare şi organizare a cunoscut-o patinajul, care şi-a organizat primele campionate europene şi mondiale la sfârşitul secolului XIX. Patinajul a figurat în programul Jocurilor Olimpice de vară din 1900. La mijlocul secolului XIX în SUA şi Canada se practica hocheiul, de unde s-a extins pe întregul mapamond.
În 1900 s-a înfiinţat o competiţie care se considera o anexă a Jocurilor Olimpice de vară, tot la un interviu de patru ani. Este vorba de „Jocurile Nordice” şi s-au derulat din 1901 şi până în 1926. Ele au avut loc în Suedia şi cuprindeau discipline practicate în ţările scandinave.
S-au făcut propuneri de către italianul Brunetta d’Usseaux, ca Jocurile Nordice din 1913 să se transforme în J.O. de iarnă. Ţările Scandinave s-au opus la
