Pe doi dintre ei, care au murit în condiţii suspecte, i-am auzit doar la radio, pe un al treilea l-am cunoscut vag, iar cu cel de-al patrulea sunt prieten şi azi. Primii doi sunt Noël Bernard şi Vlad Georgescu, al treilea e Nicolae Stroescu-Stânişoară, iar cel de-a patrulea e Nestor Ratesh.
După cutremurul din 1977, când Radio România amuţise, singurul post de radio care le-a vorbit românilor în acea noapte a fost Europa Liberă. În zilele următoare, Europa Liberă a făcut un armistiţiu unilateral cu regimul de la Bucureşti şi a deschis o linie de telefon cu ajutorul căreia românii din străinătate, dar şi cei din ţară puteau afla ce se întâmplase cu rudele şi prietenii lor în noaptea de 4 martie. Se primeau şi se transmiteau mesaje fără întrerupere. Regimul de la Bucureşti a închis ochii (sau şi-a astupat urechile!) timp de mai multe zile. Nu ştiu dacă atunci s-a recurs şi la bunele oficii ale Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, pentru ca autorităţile autohtone să fie prevenite asupra acestei iniţiative fără precedent şi să nu bruieze telefoanele sau să taie legăturile.
Linia de urgenţă a funcţionat suficient de mult, încât să se afle de ea în toată ţara, cu efecte de durată greu de anticipat pe moment. De atunci, audienţa şi credibilitatea Europei Libere au crescut în permanenţă.
Directorul Departamentului românesc era Noël Bernard. Lui i-a aparţinut decizia deschiderii acestei linii de comunicare şi tot el a remodelat emisiunile Europei Libere pentru a face programul postului mai prietenos cu ascultătorii.
Autoritatea şi flerul său jurnalistic erau invocate până în ultimii ani de viaţă a Departamentului românesc.
Comentariile lui critice la adresa regimului şi în mod special împotriva lui Ceauşescu l-au înfuriat atât de tare pe cel din urmă, încât a cerut ca lui Noël Bernard să i se dea Radu, adică să fie iradiat. Asta a susţinut ma