Programul noului guvern de la Palatul Victoria este de fapt programul stabilit de FMI pentru România. Acesta nu este un program anticriză. Adică un program care să blocheze scăderea economiei şi să învigoreze activitatea economică spre a nu se cădea sever în recesiune, ceea ce presupune măsuri de promovare a creditării, de stimulare a investiţiilor şi consumului.
În numele acestei abordări, în ţările occidentale au fost făcute injecţii monetare masive pe piaţă, au fost reduse abrupt dobânzile, s-au pus de către stat la dispoziţia băncilor mari resurse pentru reluarea creditării şi alte asemenea. În programul FMI pentru România nu există absolut nici o asemenea măsură, aşteptată de oamenii de afaceri.
Programul FMI este un clasic program de tip FMI, de câştigare sau, după caz, de recâştigare a echilibrelor din economie pe bază de restrângeri de cheltuieli. Experţii FMI atât ştiu, atât prescriu: reduceri relative sau chiar absolute în cheltuielile cu salariile din sistemul public, restrângeri relative sau chiar absolute în cheltuielile cu pensiile, diminuări, dacă cele anterioare nu ajung, ale nivelului de trai prin majorări de impozite, amputări, dacă toate cele anterioare nu sunt suficiente, în investiţii.
Acesta este programul FMI în România şi peste tot în lume! Că restrângerile de salarii sau pensii ar urma să fie întreprinse în numele unor criterii de echitate socială în rândurile beneficiarilor constituie un aspect de care experţii FMI nu sunt interesaţi. Totul pentru ei este ca restrângerile să fie făcute. Experţii FMI nu ştiu să prescrie o reţetă de ieşire din restrişte pe bază de creştere economică şi nici nu au în vedere promovarea acesteia.
Singurul instrument este ajustarea prin restrângere, presupunându-se că, odată echilibrele realizate, ar urma să se creeze condiţii ca economia să obţină creşteri. Că România