Dis-de-dimineaţă porneşti către locul de muncă, după ce ai băut o cană mare de cafea. Grăbit, străbaţi traseul ştiut şi cu ochii închişi, către mijlocul de transport. Pe drum încep să-ţi dea semnale maţele, care au fost amăgite de leoarca făcută în grabă şi băută pe fugă. Doamne, de unde poţi lua repede ceva de mâncare?
De cum cobori din tramvai, vâri în gură ţigara, pe care acum o fumezi până-ţi miroase chiştocul a hârtie arsă s-a scumpit rău tutunul, aşa că tragi până la capăt cu gândul să-ţi amorţeşti stomacul. Cum treci strada, în colţ este un fast-food care serveşte la "gaură", adică prin fereastră. Ceri o porţie de cartofi prăjiţi, două chiftele şi câteva feliuţe de murături, la pachet, şi dai zece lei. Ce mare pagubă? Aştepţi puţin, după cum îţi zice vânzătoarea bosumflată şi cu cearcăne mari.
După cinci minute, o mână unsuroasă aceeaşi care a luat şi banii dibuie după mâna ta şi te pricopseşti cu o pungă din plastic în care se află ce ai comandat. Mâncarea are un iz neidentificat, dar e suficient de călduţă cât să-ţi salte stomacul. După ce ai înfulecat o chiftea şi câţiva cartofi, simţurile ţi se limpezesc şi percepi mai întâi gustul chiftelei, apoi observi şi aspectul. Cum? Chifteaua-i obosită, călâie şi cu un aspect de coajă de bubă veche? Cartofii uscaţi-mumie de încălziri repetate sunt zgârcioşi? Oh! Şi feliuţele de murături, până şi ele sunt ofilite şi oxidate! Le-ai văzut în vasul acela de inox, dar prin vitrina aburită nu poţi să-ţi faci decât o idee a aceea ce reprezintă produsul expus. Ei, gata! Există o vorbă din bătrâni "bani ai dat, săpun ai cumpărat, săpun mănânci!". Ce dracu'? N-o să mori! Stomacul s-a mai potolit. Lasă că, diseară, când pleci spre casă, te duci la un restaurant ca lumea şi o să fii mai atent.
IGIENA, BAT-O VINA!
Treci ziua cu ghimpi în stomac pe care-i domoleşti, din când în
