Daniel SANDRU Poate ca, intr-un viitor tratat de sociologie aplicat pe spatiul romanesc, se va putea analiza, ca forma de socializare politica de masa la inceputul mileniului al treilea, ceea ce numesc, in titlul comentariului de fata, "otevizarea sociala". Fac, dintru inceput, precizarea ca un astfel de tratat nu li s-ar adresa, evident, raptorilor de presa si militarosilor din partidul prezidential, pentru simplul motiv ca acestia isi fundamenteaza existenta discursiva pe certitudini.

Astfel, pentru primii, faptul ca lucrurile cu adevarat importante se petrec, de la o vreme incoace, la OTV, demonstreaza ca "mogulul" Dan Diaconescu detine "reteta de succes" in presa video romaneasca. Ca a demonstrat, sau chiar confirmat, in pofida tuturor criticilor. Pentru cei din a doua categorie, a utiliza OTV drept tribuna a "cuvantului liber" intr-o Romanie in care propriul partid se afla la guvernare e dovada unui "pragmatism politic" care, pentru orice om implicat emotional in viata unei organizatii, poate parea sinonim cu desteptaciunea.

Cei care se inscriu in aceste doua tipare umane au, desigur, dreptul lor de a crede ce vor. Dupa cum au dreptul de a nu calcula efectele pe termen mediu ale otevizarii sociale, proces de socializare axat, la modul fundamental, pe isterie. Ma intreb insa ce s-a intamplat, de asemenea de la o vreme incoace, cu spiritele luminate ale acestei natiuni si cu vocile lor critice. Sa se fi ordonat, acestea, frumos, pe canapea, pentru a sorbi cuvintele scoase "pe sticla", in fata jurnalistului Dan Diaconescu, de "conducatori"? Sa fi incetat "dialogul social" cu privire la necesitatea civilizarii societatii romanesti, inclusiv prin raportare la presa? Sa fi renuntat cainii de paza ai eticii demersului jurnalistic la prostia cu "obiectivitatea" (repet, imposibila din simplul motiv ca e inexistenta, fiind doar o marota fara