- Cultural - nr. 458 / 13 Ianuarie, 2010 Ne-am mai convins o data, desi nu mai era cazul, ca, in acesti ani postdecembristi, "aureolati" de o tranzitie tipic romaneasca, pentru mai marii zilei "cultura a fost (si este!) dusmanul oricarei puteri". O spunea, coplesit de amaraciune, marele actor Dorel Visan, el insusi victima a misculatiilor de culise, schimbat fiind de la conducerea Teatrului National din Cluj-Napoca, ironia sortii, tocmai de un alt actor, Ion Caramitru, ajuns ministru al Culturii pe vremea guvernarii CDR. Atunci, coborand parca dintr-o scena decupata dintr-un film de Emir Kusturica, in dangatul clopotelor bisericilor si catedralelor clujene, cu ecouri prelungi pana dincolo de coasta si Dealul Feleacului, peste 200 de artisti, actori ai Teatrului National, cantareti ai Operei (romana si maghiara) protestau fata de conditia actorului, a culturii, in general. Era o forma inedita a revoltei artistilor in fata nepasarii, a sfidarii oamenilor de cultura din partea puternicilor clipei. Ajunsi la Prefectura judetului, intampinati de jandarmi, artistii Operei Romane au cantat atunci "Corul robilor" din "Nabucco" de Verdi, cucerind simpatia totala a locuitorilor Heidelbergului Ardealului, culegand aplauze la scena deschisa. Se dorea, prin acel gest, sa fie atrasa atentia asupra conditiei artistului in societatea romaneasca de azi, a omului de cultura, in general, umilit, dispretuit, fara pic de rusine, de toti politrucii partinici, intr-o vreme tutelata de "epoca telenovelelor fara frontiere", de un pacatos imperialism cultural. Intr-un fel, artistii doreau sa faca trimitere la acel loc al nostru, aflat la Portile Rasaritului, unde scara valorilor este rasturnata, unde totul este posibil, idee cuprinsa in acel motto din "Craii de Curtea Veche", romanul lui Mateiu Caragiale. Azi, ministrul Muncii, Mihai Seitan, a dorit sa-i mai umileasca o data pe oamenii de cu