Sorin Şaguna este student la UNATC la clasa profesorului Florin Zamfirescu şi nu concepe viaţa fără scenă. La 20 de ani ştie exact ceea ce vrea de la viaţă, ştie care îi este vocaţia şi munceşte asiduu ca să reuşească într-o lume unde fără muncă talentul este adesesea insuficient pentru a cunoaşte succesul

Cu siguranţă Sorin va ajunge actor, poate chiar unul mare pentru că viaţa lui de până acum este legată de scenă. Mândru că este descendentul pe linie paternă a mitropolitului Andrei Şaguna, Sorin consideră că lumea aşteaptă mai mult de la el tocmai datorită numelui pe care îl poartă.

„Încă de când eram copil adoram ideea de a fi în slujba scenei, de a consuma un fenomen artistic, de a-l transmite celorlalţi. Cred că m-am născut cu sângele şi cu psihicul de actor, nu mă vedeam făcând alteceva, nu puteam să-mi imaginez viaţa fără scenă, fără a lucra cu oameni şi fără a pune osul la muncă pentru că aici este vorba de ore întregi de muncă.”

Un dram de nebunie şi ceva tupeu

Ideea de a ajunge actor nu a rămas doar o năzuinţă pentru Sorin nici când era de-o şchioapă. „M-a înzestrat Dumnezeu cu un dram de nebunie şi cu tupeu. Tupeul m-a făcut să mă duc într-o bună zi la Palatul Copiilor şi să zic: Eu vreau să fac teatru.” Îşi aminteşte că în prima fază s-a speriat şi a plecat, dar după câteva zile s-a întors.. La liceu a urmat „arta actorului” . A deprins tehnici: dicţie, vorbire, a făcut ore de canto, de expresivitate

Învaţă actorie de la maestrul Florin Zamfirescu

„Am ajuns la facultate şi având o anumită experienţă, o anumită maturitate mi-a fost foarte greu în primul semestru, dar dorinţa de a reuşi a fost atât de puternică încât am avut momente în care am gata să renunţ. Am ajuns în semestrul II unde lucrurile au început să se mai aranjeze. Am ajuns în anul II când avem Cehov care este baza teatrului realist ş