- Editorial - nr. 460 / 15 Ianuarie, 2010 Fiecare monografie constituie, intr-un fel, o carte-document. O astfel de monografie este si cea a satului Maioresti (Huduc), scrisa, pe parcursul aproape a unui deceniu, de catre preotul Beniamin Ioan Maior, facand parte, dupa opinia doamnei prof.univ.dr. Laura Stanciu, dintr-o "lume pentru noi paradoxala… bizara, pentru cei de azi, generatie sacrificata, frustrata, pusa pe reconstructia Romaniei dupa dezastrul, material si uman, adus si lasat de razboi pe intreg teritoriul tarii. Generatie pentru noi stranie, gata de sacrificiu neconditionat". Beniamin Ioan Maior face parte din generatia celor crescuti si educati in spiritul celor care au faurit Romania Mare, care au situat mai presus interesul general, national, decat cel personal. Asa l-a pastrat si i-a pastrat (pe adevaratii luptatori pentru cauza nationala!) memoria colectiva. Fiu al satului, preot in locul obarsiilor, ne aduce in fata, prin aceasta monografie, surse inedite si edite, cuprinse in valoroase "file de istorie locala interrelationate cu pagini de istorie nationala si regionala, in toata varietatea ei sociala, politica, confesionala, economica, administrativa, statistica, lingvistica si etnografica…". "Monografia satului Maioresti" este cartea unui fiu al satului, a unui preot, a unui roman care a trait multe. Un om care a patimit mult in involburata istorie, confirmandu-se, inca o data, cuvintele cronicarului: nu sunt vremurile sub noi, ci bietul om sub ele! Surprinde cati oameni mari a dat acest sat apropiat de curgerea domoala a Muresului, dar si de maretia muntilor Calimani si de semetia "Scaunului Domnului" strajuind inaltimile. Suficient este sa amintim, pentru a intari aceasta sustinere, o parte doar din cei prezenti in paginile de la 305 la 316: preotii Lupu Popa, Gheorghe Handrea, Ioan Maior, Ioan Maior junior, Eliseu Maior, Petru Precup, Ioan Ma