Putem scoate acum tot aurul de la Roşia Montana sau putem lăsa acest zăcământ copiilor şi nepoţilor noştri.
Creşterea-record a preţului metalului galben pe pieţele internaţionale a mărit exponenţial apetitul pentru zăcământul de la Roşia Montană. Aprobarea proiectului de exploatare al celor de la Roşia Montană Gold Corporation a devenit obiectiv de guvernare pentru ministrul Economiei, Adriean Videanu, în timp ce ministrul Mediului, Laszlo Borbely, a constituit o comisie pentru a evalua noile planuri ale investitorilor canadieni. Adversarii controversatului proiect denunţă pericolul reprezentat de tehnologia de exploatare cu cianuri şi distrugerea mediului prin excavarea a patru mine de suprafaţă.
Dar dezbaterea legată de protecţia mediului este doar un plan al discuţiei. Esenţial, într-adevăr, dar nu singurul. Este nevoie de o evaluare cât se poate de riguroasă, care să prezinte raportul clar al riscurilor impuse de o asemenea exploatare, pe baza căruia să se poată construi o decizie. Însă al doilea palier care trebuie avut în vedere este al oportunităţii deschiderii unui asemenea proiect. Avem cu adevărat nevoie să aprobăm exploatarea aurului de la Roşia Montană? Asta e prima întrebare la care trebuie să răspundem, apoi cea legată de mediu, locuri de muncă şi redevenţa care ar urma să vină la stat.
Roşia Montană este considerat cel mai mare zăcământ aurifer din Europa. Deşi este exploatat de mii de ani, tot au mai rămas de scos cam 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint, după estimările specialiştilor. Compania îşi propune să extragă toată această cantitate. În schimb, ne-am alege cu 4 miliarde de dolari, beneficii şi investiţii în cei 20 de ani de activitate a minei. Decizia este de oportunitate, iar responsabilitatea, pur politică. Putem scoate acum tot aurul de la Roşia Montană sau putem lăsa acest zăcământ copiilor şi nepoţilor noştri. S
