Trăieşte înconjurat de cărţi şi este preocupat mai tot timpul de citit şi de scris. Totodată, îşi iubeşte meseria de bibliotecar, considerându-se un norocos că are un astfel de loc de muncă.

Profil: Născut. 27 noiembrie 1961, Focşani

Studii. Liceul Economic „Mihail Kogălniceanu"

Ocupaţia. Bibliotecar

Familia. Necăsătorit

Gabriel Funica lucrează din anul 1991la Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu", în prezent fiind coordonator al colecţiilor speciale. Alt loc de muncă probabil că nici nu i s-ar fi potrivit mai bine având în vedere apetitul său pentru citit şi scris.

Debutul în ale scrisului s-a produs în anii 1990, pe când era simplu muncitor, dar cu preocupări intelectuale, la o fabrică din Focşani.

„Mă prinseseră şi pe mine fiorii creaţiei. Încercam în felul meu să iau atitudine civică, gestul meu de atunci considerându-l astăzi unul idealist. Mă încuraja în

să reacţia publicului cititor", spune Gabriel Funica.

De-a lungul ultimilor două decenii, eseurile sale au fost publicate în reviste culturale de renume, precum „Convorbiri literare", „Dilema", „Flacăra", „Revista V", ani de zile având la dispoziţie o rubrică săptămânală în ziarul „Milcovul".

În prezent este redactor-şef al publicaţiei „Oglinda literară", cu care se pregăteşte să aniverseze o sută de numere neîntrerupt. În anul 2005 a publicat şi prima sa carte, „Hârtii lipite", în care foloseşte, ca element lingvistic, aforismul.

„Toată lumea scrie cărţi. Numai eu nu. La urma urmei, cele mai bune cărţi sunt cele pe care nu le-ai scris. Dacă le scrii regreţi, dacă nu le scrii iar regreţi. Ca însurătoarea lui Kierkegaard", scrie Gabriel Funica într-unul din aforismele sale.

Scrisul este un elogiu adus lecturii

Completează că scrisul este pentru el o consecinţă a lecturilor.

„Este interesant nu să scrii, ci să ai disp