Bucureşti - Istanbul. Cursă de linie. Drumul începe frumos. O cafea şi o portocală din partea firmei la pachet cu o banchetă întreagă, în loc de un scaun, ca să mă pot relaxa, mi se spune cu zâmbet. Sunt invitată să-mi fac abonament ca să primesc reducere, iar la şapte călătorii pe lună una e gratuită.
Dar ce să faci de şapte ori pe lună la Istanbul?! "Păi, nu mergeţi la cumpărături?", mă întreabă domnişoara în timp ce îmi trece greşit seria paşaportului pe bilet şi mă asigură că nu e nici o problemă. "Nu", îi răspund, "merg să văd oraşul". "Aaaa, sunteţi turistă... E bine, că poate le mai ajutaţi pe fete la vamă..." Fetele au venit cu păturici şi perne în dotare şi cam toate se cunosc între ele. Fac drumul Bucureşti - Istanbul aproape săptămânal ca să aducă marfă de la târg s-o vândă în "Europa" sau pe unde nimeresc, prin firme, prin instituţii, în rate şi la preţuri "fără concurenţă".
SLALOM PRINTRE SACI ŞI PUNGI
Pe la 4:00 dimineaţa ajungem la faţa locului. O gheretă ceva mai măricică se transformă în stabiliment. Toată lumea încearcă să mai fure câteva ore de somn până se deschide târgul. Se unesc scaunele, se amenajează paturi. Problema cea mare e că ghereta nu are în "dotare" şi toaletă. Fiecare se descurcă aşa cum poate... Riscurile meseriei. Lumea e prietenoasă şi sunt avertizată că acuma e mai greu, dar că frumos e la întoarcere... Urmează să descopăr.
A doua zi, pe la 2:30 după-amiaza, în faţa gheretei, până să vină microbuzul care ne duce la locul de unde luăm autocarul înapoi spre ţară, eforturi disperate. Pe ideea cum să îndeşi 100 de pulovere într-un sac şi să-l faci să pară punguţă de cadou... Ajungem la autocar. Slalom printre saci şi pungi cu detergent. Doamna Flori, plină de nuri şi cu forme mai mult decât ofertante, îmbrăcată "elegant", în haine negre asortate cu o curea lucioasă şi bătută în ţinte str
