România produce anual mii de licenţiaţi în domenii de care piaţa muncii nu mai are nevoie demult. Aceste facultăţi conservă locurile de muncă ale cadrelor didactice, dar le oferă absolvenţilor puţine şanse de a profesa în meseria pentru care s-au pregătit.
Metalurgia, Siderurgia, Petrochimia au dispărut rând pe rând ca ramuri industriale în tranziţia românească de la economia socialistă la cea capitalistă. Numărul angajaţilor din aceste sectoare s-a redus de câteva zeci de ori, însă facultăţile de profil au continuat să scoată absolvenţi pe bandă rulantă. E drept, nu în aceeaşi cantitate ca înainte, ci doar la jumătate.
Mai citiţi şi:
Şpaga nu ştie de criză: 100 de euro, preţul promovării unui examen de facultate
EXCLUSIV/Fabrică de profesori universitari la Galaţi
Sibienii învaţă japoneză prin cursuri gratuite
VIDEO: Cum se distrează studenţii timişoreni în sesiune
Anul trecut, 350 de tineri au devenit, printr-o admitere pe bază de dosar, studenţi la Facultatea de Metalurgie, redenumită „Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Metalelor", din cadrul Universităţii „Politehnica" din Bucureşti.
Ce e în capul studenţilor
Narcisa Mina este o bucureşteancă studentă la metalurgie. A venit la această facultate pentru că i-au plăcut poveştile auzite la sora ei, absolventă a aceleiaşi facultăţi. Ba mai mult decât atât, Narcisa a convins-o şi pe prietena sa, Oana Isac să o urmeze. Când au început ele facultatea, marile combinate ALRO şi Mitall angajau încă. De când cu criza, spun ele, „ALRO a făcut disponibilizări, chiar şi de ingineri". Nici Galaţiul nu mai scoate posturi. Cu toate acestea, Oana visează să lucreze în oţelărie la Călăraşi.
Radu Milea este student la a doua facultate. A terminat Telecomunicaţiile şi Metalurgia o face pentru a avea „o poliţă de asigurare". „Este rezerva mea să am mai multe şanse