Nu ştiu de ce, probabil din raţiuni pecuniare, în anii '90 ai secolului trecut îşi făcea studiile la Bucureşti o groază de greci. Şi mai puţin explicabil, unii dintre ei făceau Facultatea de Istorie unde studiam şi eu, cu onor.

Erau vreo trei fete cam balcâze şi cinci băieţi simpatici, cu toate că erau cam stângişti, în timp ce la noi majoritatea mediului universitar era de dreapta. Eu mă împrietenisem cu Iani, un tip blonziu, lucru rar la greci, provenient dintr-o familie bogată din oraşul Patras. Eu îl ajutam să socializeze şi îl duceam la tot felul de chefuri desfăşurate prin Regie sau Grozăveşti, iar Iani se revanşa dând de băut chestii care mi se păreau "fine", fiindcă atunci orice băutură fabricată în afara fruntariilor naţionale era considerată un lux.

Statuia

Într-o zi chiuleam chiar de la un curs de Grecia antică ţinut de decana noastră de atunci. Pe mine nu mă interesa, fiindcă voiam să mă specializez în istorie contemporană, iar Iani, fiind nativ din zonă ştia despre ce e vorba. Merseserăm să bem o tărie într-o cârciumă aflată în incinta Facultăţii de Arhitectură. După ce trăncăniserăm cam o oră s-a deschis uşa şi în locaţie a descins un grup de fete cu nişte te-uri în spinare, semn că studiau chiar în instituţia în care ne aflam. Iani s-a ridicat de la masă şi s-a dus să vorbească cu o tipă înăltuţă şi slabă, brunetă cu ochi negri şi sâni mari. Se auzea cum discută ceva în limba modernizată a lui Homer. Ca un făcut, cele mai multe grecoaice care se desăvârşeau intelectual la Bucureşti erau grase şi cu mustaţă, dar asta făcea excepţie. Aducea, în viziunea mea, cu statuia clasică a zeiţei Venus, cu mâini cu tot. Când a reapărut Iani, l-am întrebat cine e tipa şi mi-a zis că o cheamă Futula, e în anul trei la Arhitectură şi e din Salonic. Am izbucnit în râs la auzul numelui, iar Iani a replicat: "Ţe râzi ca brost?! Asta la no