De 13 ani, Oana Sandu încântă publicul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi şi spune că nu îşi imaginează cum ar fi fost viaţa ei fără arta dramatică.

Oana Sandu spune că atunci când este pe scenă se simte împlinită, iar aplauzele publicului o fac să uite de oboseală şi de zecile de ore de repetiţii: „Ai o senzaţie foarte plăcută când simţi reacţia spectatorilor şi când reuşeşti, după atâţia ani să furi publicul de partea ta“, explică actriţa. Pasiunea pentru teatru o are de când avea doar câţiva ani, iar prima scenă pe care a urcat a fost una improvizată. „Făceam spectacole cu copiii de la bloc, la bara de bătut covoare, iar eu eram regizorul. Câţiva ani acesta a fost jocul preferat“, povesteşte artista.

Actriţă, regizor şi coregraf

A urmat un liceu teoretic, dar nu a renunţat la pasiunea pentru teatru. După terminarea studiilor la Vaslui a dat admitere la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi. „Concurenţa era mare şi pentru că-mi doream foarte mult să fiu admisă am pregătit un repertoriu bogat: 24 de poezii, patru fabule, două monologuri şi două povestiri“, îşi aminteşte Oana Sandu. Din anul III de facultate a urcat pe o scenă adevărată şi împreună cu colegii săi a jucat în „Bine, mamă, da’ ăştia povestesc în actu’ doi ce se-ntâmplă-n actu’ntâi“ de Matei Vişniec, cu care a fost la peste 10 festivaluri de profil din ţară, obţinând Premiul UNITER, acordat şcolilor de teatru în 1997.

În anul 1996 a absolvit Secţia Actorie la clasa profesorilor Dionisie Vitcu şi Gheorghe Marinca şi a decis atunci să pornească într-o aventură. „Pentru că am aflat că la Constanţa va regiza Cătălina Buzoianu am dat concurs pentru un post acolo. Am avut ocazia să lucrez cu dumneaei, dar după un an m-am reîntors la Iaşi. Eram prea departe de familie şi de prieteni“, spune Oana Sandu.

Pe scena Naţionalului ieşean a dat