Cine-i trage la răspundere pe mafioţii politici care ne îngroapă zilnic de vii? Cine se răsteşte, vorba lui Caragiale, cu formula măi musiu, la japiţa care spune azi, în campania electorală, că nimeni nu va avea de suferit, că nu va mai intra nimeni în şomaj, că nu vor fi atinse pensiile, că nu se va mări vreun impozit şi a doua zi, nu a treia, după alegeri, cu o nemărginită neruşinare spune exact pe dos?

De câteva zile, zguduiţi de spaimă şi de indignare, am aflat că mafia a îngropat de vii patru inşi, sau trei sau şapte - cercetările sunt în derulare -, omorurile petrecându-se pe o reţetă progresivă. Mai întâi o lovitură de ciocan în cap şi apoi, înainte de a-şi da sufletul, victima este îngropată sub un metru de pământ sau sub o tonă de beton. Ca-ntr-un roman al lui Grisham sau ca într-unul din multele filme cu Al Capone, asasinatele pitesc în spate afaceri oneroase, trădări, pulverizări de legi şi spargeri de conturi. O recapitulare statistică a mizeriilor criminale petrecute în România ultimilor ani arată că bandele, acum numite subit mafiote, lucrează în voie şi la ele acasă. Mediul este prielnic. De unde şi până unde revolta mediatică, detaliile de căpăţâni sfărâmate, limbuţia purtătorilor de cuvânt ai poliţiilor, parchetelor, uşierilor medicinei legale şi junelor cu epoleţi, rujate? Crimele odioase de la Constanţa, îngroparea de vii a patru inşi, mafioţi asasinaţi de mafioţi, sunt, înţeleg, cele mai nenorocite lucruri care se petrec azi în România. Dar, mă întreb eu idiot, sutele de bolnavi care mor, fără graba unei statistici oficiale, în aceste zile în nişte sordide spitale fără curent, căldură, medicamente, fără doctori, pentru că, umiliţi şi insultaţi, doctorii au plecat să-şi practice profesia în Insulele Tombuctu şi în Bangladeş, fără mila elementară şi creştinească pentru cei în suferinţă, la ce categorie, aceste sute sau poate mii de