Ideea deputatului PSD Mugurel Surupaceanu de a impozita averile mai mari de 500.000 de euro e o idee buna, politic cel putin. Cum altfel ar putea fi ideea de a impozita 1% din populatie in beneficiul celeilalte 99%? Masa e „vindicata“, bogatii sa se supere, da-i naibii de imbuibati. Ideea e oarecum buna si daca o privim din prisma notiunii de solidaritate sociala. Pare oarecum acceptabil, in ciuda inechitatii, ca bogatilor sa li se ceara sa plateasca o parte din averea lor pentru ajutorarea celor mai putin favorizati, chiar daca au mai platit o data impozit când au dobândit-o, scrie Adrian Stanciu pe blogul sau.
Nu in ultimul rând, ideea nu e noua (dupa cum nicio idee a vreunui legislator român nu e vreodata). Ea se aplicã in multe tari, de pilda in Franta, unde traiesc eu. Ce nu spune nimeni, e ca ideea e extrem de greu aplicabila. Problema cu care se confrunta toti cei care incearca sa aplice taxa asta e evaluarea. Marea majoritate a acestor averi nu este lichida, ci investita. Proprietati imobiliare, afaceri, obiecte de arta etc.
Cine le evalueaza, si cum? Nu in ultimul rând, exista resurse uriase de a ascunde banii, fie in locuri de negasit, fie in active de ne-evaluat. in Franta, care are o traditie de secole in evaluarea bunurilor, un fisc extrem de eficient si baze de date care merg inapoi pâna la Napoleon cel putin, subiectul s-a dovedit o majora durere de cap.
Articolul a apărut in ultimul numar al revistei Capital.
Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Adrian Stanciu. Ideea deputatului PSD Mugurel Surupaceanu de a impozita averile mai mari de 500.000 de euro e o idee buna, politic cel putin. Cum altfel ar putea fi ideea de a impozita 1% din populatie in beneficiul celeilalte 99%? Masa e „vindicata“, bogatii sa se supere, da-i naibii de imbuibati. Ideea e oarecum buna si daca o privim din prisma notiunii de
