Procesul în care este implicat politicianul olandez Geert Wilders, omul care „iubeşte România, dar nu o vrea în UE”, a avut prima înfăţişare la Amsterdam. Declaraţiile inflamate, populiste şi adesea imorale ale liderului Paridului Libertăţii sunt binecunoscute. Deutsche Welle încearcă să elucideze în ce măsură poziţia sa anti-islamică este şi ilegală. Sursa: AP Photo
1 /.
Viziunea politică a lui Geert Wilders nu este o necunoscută pentru publicul românesc.
În vara lui 2009, după alegerile pentru legislativul european, olandezul s-a declarat un opozant al aderării României la UE, militând pentru excluderea Bucureştiului din constelaţia comunitară.
În Europa Occidentală, multă vreme, liderul Partidului Libertăţii a fost privit cu o oarecare condescendenţă şi mirare. Până când, pe fondul crizei economice, poziţiile extremiste au început să strângă tot mai mulţi adepţi în Europa. “Mai multă Olanda, mai puţină Europa”, a fost euro-sloganul electoral al formaţiunii prezidate de Wilders.
Tactica a funcţionat perfect, un partid altădată inofensiv şi marginal trimiţând patru reprezentanţi în legislativul de la Bruxelles. Programul? “Afară cu România şi Bulgaria din UE”, „nicio aderare în plus”, „Turcia nu trebuie lăsată vreodată să intre în Uniunea Europeană”, plus dorinţa-corolar: stoparea “islamificării Europei”.
Coranul, egal cu Mein Kampf
Procesul intentat de procuratura publică olandeză lui Wilders porneşte de la un film anti-islam al politicianului, ale cărui secvenţe incită la violenţă împotriva musulmanilor şi sugerează că învăţăturile Coranului n-ar fi altceva decât principii ale unei ideologii maligne.
„În presa olandeză, politicianul cu păr de un blond extrem a cerut impozite pe baticul purtat de femeile musulmane. Tot acolo, în presa din ţara sa, a vorbit despre violenţele