- Diverse - nr. 463 / 20 Ianuarie, 2010 "Dorinta de castig _ spunea Democrit _ nu se satura niciodata!". Poate tocmai de aceea se spune, figurat vorbind, ca "in capistea lacomiei untdelemnul nu arde!". Plecand de la aceste precizari, trebuie privit, in context, si omul. Omul cu nobletea, cu omenia, cu bunul lui simt. Dar, uneori, si cu setea lui nestinsa de a avea, de a fi lacom si, uneori, chiar necugetat. Poate ca de aceea se spune ca, pentru a cunoaste un om, aceasta lume in mic, si pentru a-i ghici, mai ales, caracterul, trebuie sa mananci un munte de sare! Am avut prilejul, cu catva timp in urma, atunci cand se punea problema ca averile de peste 500.000 de euro, cu trimitere mai ales la bogatii de top, sa fie impozitate, sa observ reactia a trei oameni de afaceri, deloc stramtorati. Nu voi da aici decat numele unuia dintre ei: Gigi Becali. Singurul care, in acest context al saraciei in care se zbate tara, s-a dovedit a fi dispus sa ajute: "Da, sunt de acord! Domnul a dat, Vladescu, ministrul Finantelor, a luat. Fie numele Domnului binecuvantat! Nu-i nimic! Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat! Pot da si eu tarii!". Iata ca mereu luatul peste picior, Gigi Becali, nu se targuieste, nu se plange si-i dispus sa dea cei 5.000 de euro dintr-un milion. Ba mai mult, sustine ca poate da chiar si cinci milioane de euro! In situatia in care se stie ca putini sunt cei din "top" care si-au adunat averile legal, prin munca cinstita, gestul este laudabil! Cum au reactionat alti doi oameni de afaceri? Ce le mai umbla gura, ca un rapait de mitraliera, pe la emisiunile diferitelor televiziuni, atunci cand venea vorba despre "tarisoara noastra"! Dar cand e nevoie ca, intr-adevar, sa intinda o mana tarii, desi unul are 200 de milioane de euro, totul se schimba! O guresa afacerista, murind, in vorbe doar, de dragul Romaniei, spune _ spre rusinea ei! _ ca, daca i s-ar impozita un eu