Infrangerea lui Honorius Prigoana ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare pentru PDL. Nu faptul in sine, ci scorul.
Orice alianta face mai putin decat suma partidelor care o compun, greseala politica de neconceput, inglobarea PLD in PD, a condus la pierderea a cel putin 5 procente pentru noul PDL. Exemplul cred ca este relevant.
Dar de data asta unirea PSD cu PNL a condus la un scor superior celui obtinut la ultimele alegeri din colegiu cand impreuna nu au ajuns la 60 de procente. Mai grav este ca PDL nu a reusit sa atraga nici macar pe cei din afara PSD si PNL, cei de la PRM sau PNG.
Acest fapt poate sugera un fapt pe care PDL ar trebui sa-l inteleaga, sunt singuri impotriva tuturor. Fara Traian Basescu caderea este majora si doar folosirea actiunilor specifice, pomeni, ii tine in jur de 30 de procente. Votul uninominal intr-un singur tur poate sa le fie fatal lor, nu PNL-ului.
Faptul ca infrangerea catastrofala are loc in Bucuresti da un semnal si mai dureros, confirma pierderea Bucurestiului, inceputa cu pierderea Primariei Capitalei, pierderea la limita a Bucurestiului de catre Traian Basescu si finalizata de catastrofa Prigoana.
Dragos Paul Aligica face o analiza foarte clara a supozitiei ca PDL s-ar indrepta spre crestin-democratie. Analiza ne spune ca doctrina crestin democratica in Romania nu exista. Noi avem o aripa religioasa de stanga si o aripa de dreapta mai putin legata de religie. Socialismul, sau social-democratia nu au treaba cu religia. Adaptarea la cutumele, ca nu le pot spune valori, romanesti pe care le-a incercat Geoana in campanie in legatura cu religia, desi sunt in afara doctrinei, sunt o incercare realista de adaptare la realitatea romaneasca.
Este pur utopic sa credem ca PDL are puterea sa produca lideri noi cu o viziune crestin-democrata care sa poata sa preia conducerea
