Gata, gata să scriu ceva despre nenorocirea cu cutremurul din Haiti. Toată lumea e dată peste cap şi impresionată de ce se poate întîmpla cînd nu te aştepţi. Imediat, şi la noi televiziunile au adus fel de fel de specialişti să comenteze efectele posibile în cazul unui cataclism în România, „metodologii“ şi „procedee“ de evacuare a şcolilor, în caz de alarmă. Altmineri, greu de educat un popor indisciplinat obişnuit să traverseze strada pe unde are chef şi să fumeze unde îi vine la îndemînă. De reparatul şi necesitatea caselor cu „bulină roşie“ nu are rost să mai pomenim. Nimeni nu are timp, stare şi bani de aşa ceva. Şi atunci, ca de obicei pe la noi, Dumnezeu cu mila! În acelaşi timp, o coincidenţă teribilă făcea ca pe postul de televiziune Travel să fie difuzat un reportaj-emisiune despre misterele „woodoo“ şi fantasmaticii „zombies“. Tocmai dintr-o insulă a cărei populaţie nu crede în... moarte! Haitienii nu cred în moarte! Şi iată: un cutremur devastator face ca doar în cîteva minute să existe 500.000 de morţi şi milioane de sinistraţi! Practic, totul este distrus, într-o insulă din Caraibe, unde moartea nu este acceptată, dar face parte din peisaj. Ce să mai credem?

Eram gata, gata să încerc o glosă despre muzică şi programele de pe Mezzo. Unde, oricît de obosit şi agresat ai fi de cotidian şi supărat pe toată lumea, tot găseşti cîteva sunete, armonii şi acorduri să te readucă din nou pe şinele de circulat ale vieţii de zi cu zi. Muzica rămîne, în continuare, o bună terapie pentru toate vîrstele. Şi totuşi, ca la noi la nimeni, socoteala din tîrg nu e totuna cu cea de-acasă. Dacă săptămîna trecută nu am reuşit să comentăm Noaptea Iguanei, un frumos film în care nu doar Ava Gardner şi Deborah Kerr se dovedesc actriţe de mare clasă, ci şi Richard Burton este şi rămîne un bărbat greu de uitat. Un mare actor, oricum. Cine ar fi crezut că vom scri