După o carieră de succes în haina militară şi înfiinţarea Centrului Pilot de Drept Internaţional Umanitar din România, a decis să se implice în activitatea societăţii civile, coordonând la nivel local două ONGuri, dar fiind şi membru al mai multor asociaţii şi cluburi

După finalizarea studiilor la Academia Militară, în 1986, Dumitru a îndeplinit funcţia de lector de ştiinţe sociale la o unitate de învăţământ din Ploieşti, pentru că, spune el, a fost atras de activitatea didactică.

În 1987, el şi soţia sa, originară din Bârlad, s-au mutat definitiv la Ploieşti, unde a reuşit să aibă o carieră de succes în cadrul armatei, ajungând la gradul de colonel.

În 1990, însă, cursul firesc al lucrurilor avea să se schimbe odată cu participarea lui Dumitru la primul curs de drept internaţional umanitar.

„M-am ataşat atât de mult de dreptul umanitar încât i-am dedicat întreaga carieră", spune acum ofiţerul trecut în rezervă.

În 1993, a participat activ la înfiinţarea primul Centru Pilot de Drept Internaţional Umanitar al Armatei, un centru unicat în Europa Centrală şi de Sud-Est, căruia i-a dedicat nu mai puţin de 18 ani din viaţa şi activitatea sa.

Coordonator al ONGurilor

În 2008, odată cu trecerea în rezervă, Dumitru a reuşit să obţină personalitate juridică pentru Asociaţia Română de Drept Umanitar- Filiala Prahova, un ONG care se adresează prioritar mediului civil, pentru conştientizarea răspunderilor ce revin autorităţilor locale, dar şi în general populaţiei şi persoanelor care au obligaţia să implementeze prevederile dreptului internaţional umanitar în baza tratatelor internaţionale.

În acest sens, Dumitru a reuşit să promoveze cu sprijinul instituţiilor competente o hotărâre de Consiliu Local prin care au fost inve