Cică 100.000 de mii de atîrnători la stat își vor pierde locul de muncă. Ticsit cu incompetenți angajați cel mult pentru calitatea de a fi rude cu cine trebuie, sistemul bugetar este locul în care s-au refugiat după 1989 multe javre comuniste de ultimă speță și progeniturile lor.
De douăzeci de ani le plătim, din bugetul nostru, salarii acestor paraziți ca să stea degeaba. Costul statului degeaba al angajaților (culmea) la stat îl mai plătim odată cu nervi, cu stres și cu timp pierdut cînd avem de a face cu ei. Și pentru că li se pare că sunt plătiți prea puțin pentru a nu face nimic, ne-au convins că ar fi bine să le mai dăm și o șpagă pe deasupra.
Ai zice că datorită faptului că își iau salariu din 2 părți și pentru că nu fac nimic, acești vașnici angajați ai sistemului sunt toți o miere și un zîmbet. Aiurea. Cînd îi vezi se face noapte instantaneu. Mereu cătrăniți, cei mai lași dintre români, tot pe noi cei care îi ținem în spate, ne-au găsit vinovați de viața jalnică, mizarabilă și tristă pe care o duc, e drept fără să facă nimic.
Trăim într-o țară în care statul nu face nimic pentru cetețenii săi. Cu asta ne-am obișnuit. Bine măcar că nu ne mai pune să săpăm un canal. Mai trist este însă că trăim într-o țară care prin angajații săi, nu numai că nu ne ajută, dar ne mai pune și bețe-n roate.
Să ai nevoie de o adeverință a ajuns un coșmar. Dacă-i spui unui prieten că ai de rezolvat o problemă ce implică statul, imediat i se schimbă expresia feței. Te privește ca și cum l-ai fi anunțat că ești bolnav sau că ți-a murit cineva în familie.
De douăzeci de ani nu putem să scăpăm de ei, pentru singura lor calitate – votează la comandă. Fără ei, cifra participanților la vot nu ar depăși cîteva sute de mii.
Fiecare administrație, de frica alegerilor nu a făcut nimic pentru a asana acestă cloacă a incompetenței. Ba mai mult, fiecare
