Eu nu vreau să distrug corola de minuni a lumii. Dacă simţul estetic, inteligenţa, capacităţile transcendente mi-au amorţit, mi-a rămas măcar în funcţiune reflexul bunului-simţ. Aşa că privesc la flacăra violet, la atacurile energetice şi la înfrângerea lui Mircea Geoană, la deziluzia lui în dorinţa de a ajunge primul om politic în stat de la distanţa de respect necesară.
Adică o să mă situez de partea lui Mircea Geoană şi-o să-i desfid iete-aşa pe toţi cei care n-au habar ce-nseamnă consumul nervos şi fizic într-o astfel de competiţie electorală şi care n-ar fi capabili de aşa eforturi nici cu un polonic de vitamine administrat dimineaţa, la prânz şi seara. Ce vreţi să-mi spuneţi este că Geoană a fost incredibil, inexplicabil de fraier în confruntarea cu Băsescu. Mucles, băi, triştilor! Că pe voi nu v-a lovit nimic în cap în ultima vreme, cum m-a lovit, de pildă, pe mine.
Ştiţi reclama aia cu "Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac" după care, gata, totul se scufundă într-o neagră depresie? După reclama aia ţi se taie pofta de mâncare, te simţi inutil, ţi se blochează chakra apetitului de a fi. Că nu mai ştii să zici decât "Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac" şi iarăşi "Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac, Big Mac".
Reclama asta e, pentru mine, atacul energetic desăvârşit, iar intelectualii din Consiliul Naţional al Audiovizualului, autoritatea aia care patronează spusele oamenilor din televizor şi din radiouri, ar face bine să-şi tragă un glonţ în cap!
Băi, aplecaţilor către fineţuri de interpretare, voi aţi auzit de Convenţia de la Geneva, care interzice experimentele pe psihicul uman? Pentru că între repetiţia asta obsesivă şi informaţia subliminală nu este nici o diferenţă semnificativă. Ia spuneţi voi de ce la reclamele cu medicamente recomandarea din final
