V-aţi făcut vreun plan pentru 2010? Probabil v-aţi hotărît să vă menţineţi forma fizică, să slăbiţi, să economisiţi bani sau să consumaţi mai puţin alcool. Sau v-aţi propus să faceţi lucruri mai altruiste, cum ar fi, de exemplu, să-i ajutaţi pe cei nevoiaşi sau să reduceţi emisiile de dioxid de carbon. Cîte dintre aceste planuri veţi îndeplini însă?Deşi nu a trecut mult din noul an, studiile arată că mai puţin de jumătate dintre cei care şi-au făcut planuri vor încerca să le respecte mai mult de o lună, fapt care spune multe despre natura umană şi despre capacitatea oamenilor de a duce o viaţă prudentă şi etică.

O parte a problemei este, evident, faptul că ne propunem anumite lucruri, la care, în mod normal, nici nu ne gîndim. Numai o persoană anorexică şi-ar impune să mănînce îngheţată cel puţin o dată pe săptămînă şi numai o persoană obsedată de muncă şi-ar propune să petreacă mai mult timp în faţa televizorului. Ne folosim, aşadar, de noul an pentru a încerca să ne schimbăm comportamentul, unul dintre cele mai îndrăzneţe proiecte. Iar eşecul este, evident, o posibilitate de luat în calcul.

Ne mai facem planuri şi pentru că, în principiu, considerăm că cel mai bun lucru pe care l-am putea face este să facem planuri. Dar de ce nu le şi ducem la bun sfîrşit? – iată o întrebare care ne preocupă de la Socrate încoace. În Protagoras, unul dintre Dialogurile filozofului, Socrate spune că nimeni nu alege să facă un lucru despre care ştie că este rău. Aşadar, să alegi să faci rău este o eroare: unii fac rău crezînd că fac bine. Dacă îi putem învăţa pe oameni ce înseamnă binele, consideră Socrate şi Platon, ei vor face numai bine. Aceasta este însă o doctrină greu de acceptat şi este cu mult mai complicată decît decizia de a mînca o felie de prăjitură în plus, ştiind că acest lucru nu îţi face bine.

Aristotel are o altă părere, care se pliază mult mai bi