Doi fraţi evrei au obţinut, în premieră, despăgubiri în justiţia românească pentru cele îndurate în perioada Holocaustului şi, indirect, condamnarea regimului Antonescu. Sursa: Vlad StănescuSursa: Vlad Stănescu
1 /.
Devy Abraham era un copil de 8 ani când a fost deportat în Transnistria împreună cu familia. Când s-a întors acasă, în 1945, avea vârsta pubertăţii, dar experienţa morţii îl îmbătrânise deja. Vreme de aproape o jumătate de secol după ce a scăpat din ghearele Holocaustului a trăit cu spaima Securităţii în oase. Ar fi vrut să-şi strige suferinţa de a-i fi fost răpită copilăria şi de a-i fi fost distrusă familia, însă instinctul de conservare i-a impus autocenzura.
În 2005, după ani de ezitări, a decis să se elibereze. În primul rând din temniţa propriei memorii. Şi să ceară condamnarea celor din cauza cărora a suferit. În 2009, după o luptă inegală cu statul, Devy Abraham a obţinut o a doua execuţie a mareşalului Ion Antonescu. Una simbolică, dar care îi unge sufletul. Devy Abraham şi fratele său, Sami, care era bebeluş când a fost deportat, sunt primii evrei care au obţinut despăgubiri în justiţia românească, la Tribunalul Galaţi, pentru Holocaust.
Deportarea, suprema îngăduinţă legionară
„Jidanul Isac Abraham va fi executat.” Cu această sentinţă seacă a început calvarul familiei lui Devy. Era în plină iarnă a anului 1941, în Portul Galaţi, la sediul comandamentului legionar din oraş. Isac Abraham, tatăl lui Devy şi al lui Sami, s-a predat legionarilor după ce doi ani scăpase de înregimentarea în batalioanele de muncă pentru evrei.
„Tata a venit în Galaţi în 1932, din Bucovina, şi s-a căsătorit aici cu mama, Fany Weisman. În 1939 i-a venit ordinul de chemare în batalioanele de muncă, însă autorităţile l-au căutat mult timp la Siret, de unde venise. La începutul lui 1941 i-au dat însă de
