Revista Foreign Policy a publicat în decembrie o secţiune specială numită „Lista FP a celor 100 de gînditori globali“ (reluată în numărul din ianuarie al FP România). A nu se confunda acest top cu alt exerciţiu făcut de FP, împreună cu britanicii de la Prospect: topul intelectualilor.

Topul intelectualilor este un exerciţiu de democraţie internautică: editorii FP/Prospect au propus în 2005 şi 2008 cîte o listă de 100 de intelectuali, iar publicul a votat. Controversele au fost intense de fiecare dată, plecînd chiar de la întrebarea de bază „Ce este un intelectual?“. Iar rezultatele votului public pe Internet au fost aiuritoare la fiecare dintre cele două ediţii. În 2005 a cîştigat Noam Chomsky, ceea ce a prilejuit ca enervanta etichetă „cel mai influent intelectual al lumii“ să fie adăugată de ziarişti după ce citau prostiile extremist-stîngiste ale bătrînului guru, prieten cu dictatorii anti-americani ai lumii. Chiar cu Chomsky în frunte, lista din 2005 era totuşi decentă, semn că fanii săi l-au scos în frunte, dar nu au alterat în mod fundamental topul. Următorii pe listă erau Umberto Eco, Richard Dawkins, Václav Havel.

„Intelectual“ a căpătat între timp o încărcătură aparte. Intelectual pare a însemna cineva care gîndeşte la treburile publice, fără a fi implicat direct în ele.

Următorul top popular-internautic, făcut în 2008, a lăsat însă un gust amar. Pe primul loc şi cel mai important intelectual public al lumii a ieşit… Fethullah Gulen. E şi el un fel de guru, dar de astă dată la modul propriu: conduce un fel de sectă islamică din Turcia, cu cîteva milioane de adepţi, un amestec de islamism otoman cu sfaturi de viaţă şi afaceri à la Pavel Coruţ.

Dezbaterea de pe marginea acestui top nu a fost despre ideile sale şi impactul lor global, ci despre cum o reţea bine organizată de oameni, cum e secta lui Gulen, se poate impune la un vot po