Daca de esecurile in campania de transferari a Politehnicii se face vinovata conducerea, antrenorul Petre Grigoras poate fi luat la intrebari in privinta jucatorilor disponibilizati, in cazul unui esec. Fotbalul nu-i dusman de clasa, ca sa stea tot timpul treaz, ci mai si atipeste din cind in cind. La vreme de iarna, cind gerul trimite sfichiuri prin oase, nedumeririle se schimba. Nu mai intreaba nimeni ce face Poli vineri (simbata-duminica, ba chiar luni), ci altceva: cine mai vine in Copou, frate? Or, vestile din Copou sint dintre cele mai sumbre, adica lipsesc cu desavirsire. Deocamdata, nu vine nimeni. Ala nu s-a inteles cu Iasul, alalalt s-a inteles cu altii, astfel incit nimeni nu mai intelege nimic. Antrenorul Petre Grigoras da din umeri si cere intariri. Nu-i stilul lui Ionut Popa, ca sa se implice direct in politica de transferuri, ci are o viziune mai clara in privinta diviziunii muncii la un club de fotbal. Intarirea lotului este treaba conducerii si conducerea trebuie sa-si faca treaba. Daca ar fi sa aducem traditia ultimilor ani ca argument, am putea indrazni un pronostic. Transferurile se vor face, dar mai pe la coada perioadei. Probabil vor veni unul-doi in cantonamentul din Antalya, iar ultimele bombe vor aparea (iarasi probabil) cu citeva zile inaintea campionatului, cum a fost cu Andrei Cristea asta-iarna, sau cu bombele cu fis Croitoru-Frunza, aparute in vara. Antrenorul Petre Grigoras are vocatie de constructor, sau de "proiect" (cum il definea un comentator TV), specie pe cale de disparitie nu numai in Romania, ci si pe tot globul, fiindca si rabdarea managerilor in materie de proiecte pe termen lung este pe cale de disparitie. Ghinionul lui Grigoras este ca la Politehnica Iasi nu prea este o conducere de constructie sau de proiect. Experienta ultimilor ani ne-a aratat cum nu se poate mai bine stilul pompieristic-heirupistic in care se lucreaza,