Fermierii afectaţi de scăderea vânzărilor îşi ţin aproape clienţii dându-le produse cu plata la salariu. Doljenii Gheorghiţa şi Victor Găină îşi permit să aştepte după bani pentru că nu sunt îngropaţi în datorii la bănci, ca alţi producători agricoli.

Tanti Geta, cum îi spun craiovenii care stau în zona Pieţei Chiriac, vine de nouă ani cu lapte şi cu brânză în oraş. La vânzare o ajută şi nea Victor, soţul ei. Sunt din Livezi, sat care ţine de comuna Podari. Le-a mers foarte bine până anul trecut, n-au prea simţit efectele crizei, însă acum e rău. De trei ori pe săptămână, aduc la piaţă peste 100 de kilograme de brânză şi vreo 200 de litri de lapte şi pleacă deseori cu jumătate din marfă acasă. În plus, nu trece o zi fără să nu dea şi pe datorie, mai ales celor cunoscuţi. „Se vede că nu mai are lumea bani. De când îi păsuim cu banii pe unii dintre clienţii noştri nu s-a întâmplat o dată să fim păcăliţi, până acum când un cetăţean ne ocoleşte pentru că are să ne dea 68 de lei“, spune Gheorghiţa Găina, care a aflat de la un vecin al acestuia că omul, de jenă, nu mai dă pe la piaţă.

Cheltuieli de 5.000 de lei pe lună cu vacile

Gheorghiţa şi Victor nu pot veni zilnic la piaţă pentru că au mult de muncă în gospodărie. Cresc 80 de vaci şi 50 de tăuraşi, patru bivoliţe, 20 de oi, zeci de păsări. Toată vara lucrează pe cele 100 de hectare. „Cât om mai putea, om mai ţine ferma. Se vorbeşte acum că nu ne vor mai da subvenţii. Va fi greu. Luam 500 de lei de vacă. Şi va rău va fi de cei care au bani luaţi de la bancă. N-o să mai ţie niminea vacile“, mărturiseşte lăptăreasa.

„Fără lapte nu se poate trăi“

Constantina Cernea se aprovizionează săptămânal de la soţii Găină. „E un lapte extrordinar şi nu s-a întâmplat niciodată să îl pun la fiert şi să se brânzească“, spune bătrâna. Victor Cleoanţă, fost inginer, confirmă, spunând: „fără lapte