Spectacolele ei au darul şi harul de a deschide spărturi în timp, în spaţiu, de a reinventa lumea. În urmă cu vreo 15 ani, a avut curajul de a aduce pe scenă poveştile lui Panait Istrati şi a plecat apoi cu ele într-un turneu fabulos prin porturile Mediteranei. Şi toată lumea nebună a "Chirei Chiralina" a trăit pe scenă... Despre povestea acelui spectacol şi despre Panait Istrati am stat de vorbă cu regizoarea Cătălina Buzoianu.
Jurnalul Naţional: Cum arată lumea lui Panait Istrati?
Cătălina Buzoianu: Lumea lui Panait Istrati arată pentru mine ca Brăila, oraşul în care m-am născut, ca Dunărea, ca un drum spre Mediterana, ca Mediterana, ca Marsillia, unde a coborât, ca sudul Franţei şi, mai ales, ca toată lumea arabă... ca oraşele care l-au fascinat pe el.
Mitologia Brăilei
Când l-aţi descoperit dumneavoastră pe Panait Istrati?
L-am descoperit demult... în copilărie. Cărţile lui erau legate cu sfoară şi aduse teancuri acasă de părinţii mei, dar nu mai apucau să ajungă în bibliotecă.
Atunci le-am citit, atunci am "cunoscut-o" pe Chira Chiralina şi toată familia ei. Eu consider că romanele astea ale lui legate de Dunăre, de apă în special, de drumul care duce de la fluviu către mare, fac parte din mitologia locului. Brăila e unul din puţinele locuri care au o mitologie. Şi Panait Istrati i-a dezvăluit-o.
Cum a început povestea spectacolului "Chira Chiralina"?
Fratele meu, înainte de a muri - el e înmormântat la Brăila -, m-a rugat să fac Chira Chiralina acolo. Pe urmă, m-am dus o dată în oraş şi m-am întâlnit pe stradă cu directorul teatrului care m-a oprit şi m-a rugat să fac spectacolul. Atunci m-am gândit, nu ştiu cum mi-a sunat aşa, în gând, rugămintea fratelui meu şi am zis: "Bine, am să fac." Am scris dramatizarea şi a urmat spectacolul. Nu m-a interesat doar romanul "Chira Chiralina". Am pornit de la e